Ángela Gentile (Argentina), A PEREGRINA ÎN CĂUTAREA TIMPULUI – Recenzie literară la cartea: Pelerinaj în vremurile biblice de Carmen Peregrina, Editura Kult, 2023

Ángela Gentile (Argentina)*

A PEREGRINA ÎN CĂUTAREA TIMPULUI

Recenzie literară la cartea: Pelerinaj în vremurile biblice de Carmen Peregrina, Editura Kult, 2023

Care este atitudinea drumețului? De unde vine această forță care îl determină să continue? O imagine similară ar putea fi cea a unui cititor în fața unei cărți care îl provoacă de la prima pagină. Se știe că pelerinii din vechime au călătorit prin ținuturi străine fie din credință, fie pentru izbăvire, fie ca recunoștință. Carmen Bulzan, sau Carmen Peregrina, a îndeplinit premisa inițiatică: mersul pe cărări condusă de Cuvânt.
Această carte se intitulează Pelerinaj în vremurile biblice. Este o invitație la grecescul Nostos, o întoarcere la origine. De la prima pagină te simți călător și nu turist. Am pornit spre o dimensiune cronologică în care timpul și rațiunea nu se încarnează doar în cuvinte, ci în fapte.
Grecii aveau pentru termenul mister, sinonimul inițiat. Carmen Peregrina ne însoteste cu toiagul său prin aceste spații, ne face să întelegem că este necesar să facem acel prim pas spre propria descoperire: e nevoie de timp / ca să vină o vreme / și de o vreme / care să vină la timp / pentru a trăi / în acea vreme…./ acest timp. Atunci percepem clipa care fragmentată devine de neatins și inexplicabilă; precum viața însăși. Totul pare să ajungă la un „tempore” augural. Fără răspunsuri aparente care să consolideze căutarea „Acestor cuvinte”descoperite în cartea sfântă: (…) îndemnul ca reper / care marchează călătoria mea de peregrină. Confirmă decizia.
Bărbații și femeile au nevoie să unească acel spirit care îi locuiește și nu-i abandonează, acea sete cum spune poeta în „Izvorul lui Moise”: (…) încă potolește setea / celor însetați / de apa cunoașterii (…) . Pelerinajul nu este altceva decât conștiința cunoașterii, acel alfa și omega care anunță, nu posedă încă, un interlocutor pentru că despre asta este vorba în infinit. Fără îndoială, suntem chemați cu toții să ascultăm: Și astăzi ne vorbește, / dar ne lipsește interpretul / și nu înțelegem … nimic! Totul se întâmplă pentru că în altri tempi vocea a fost singurul mesager.
Limbile se decojesc, se descifrează, se îndepărtează, ne convocă, dar prind veșnicia numai în poem.
Carmen Peregrina se întreabă și ne lasă întrebarea: (…) El nu a intrat în ea cu pasul, / numai cu sufletul … / Eu am fost acolo odată … Ea a fost în acel timp de căutare; dar, în același timp și prin scrierile sale, am participat cu toții.
O apărare feroce a spiritualului se ridică în fața materialului. Situație poetică ce curge din amintirea acelui Potop și iluminarea care, la fel ca focul micilor flăcări aprinse de-a lungul cărărilor, sunt poezia sa.
Pelerinajul se transformă atunci în destin, se bifurcă doar pentru a transmite în toate limbile un singur mesaj, sustinut de aceeași origine: (…) apele Iordanului s-au întors / în Ziua de Bobotează.
Timpul ne aduce laolaltă cu tot ceea ce percepem ca fiind moștenit (…) cu sacralitatea clipei, / cea a înnoirii, a primenirii. / Plinirea vremurilor… În cuvintele poetei peregrine: Sacralitatea ca atemporalitate.
A te întoarce, prin dialogul tăcut la cei care au fost acolo, înseamnă a te reîntâlni in nuce suflet cu suflet în misterul, același, cu care a început această carte de poezie atemporală (…) Prin ei, și eu am fost aici odată / în visul lor de nemurire. Lumea, sau ceea ce știm despre ea, nu va cuprinde dimensiunea onirică a sufletului. Carmen Peregrina ne-a însoțit ca să descoperim că este posibil: (…) Vis-amintire-vis- / ciclicitate infinită.
Timpul ciclic propus în acest poemariu atinge legendarele raze echidistante cu care unii indigeni au localizat direcția soarelui pentru a demonstra că totul era conectat. Cuvântul poetic devine amprentă sigură pentru pelerinaj.

*Ángela Gentile s-a născut în Berisso, în 1952, Argentina. Profesoară de limba și literatura spaniolă și italiană. Bursă Universitatea din Perugia. A fost membru al Premiului Național pentru Literatură al Centrului pentru Studii Italiene (UNLP) – Ministerul Educației și Justiției din La Nación (Bienala 1985-1987). Premiul “Crier” Târgul Internațional de Carte 2009. Asociația Mondială Prietenii lui Nikos Katzantzakis, Elveția, 2020. Dámaso Alonso 2020-Academia Hispanoamericana de letras, Madrid. Cetățean de onoare al orașului Berisso. A publicat: Scenographies (Edit, Phoenix), Cantos de la Etruria (Edit Fénix), Los pies de Ulises (Edit, Ocelotos, Atenas, Grecia), Voces Olvidadas (Edit. Del Árbol, sponsorizat de UNESCO; Bizanț (Editorial Vinciguerra), Palabras originarias (Editorial Mandioca); Ocho Centurias (Univ.Salamanca 2018). Palabras, la voz de las mujeres indígenas (Editorial Hudson, 2020); Madras (editat în spaniolă, editori Mago, Chile 2019, în portugheză Edit Labirinto, Lisabona 2020; în franceză, Paris, Edit. L’Hammartan 2021). Inclusă în colecția Juan Gelman de poezie argentiniană a Ministerului Națiunii.