PR. GABRIEL ADRIAN ANDREI*
Importanţa cooperării dintre preot şi profesorul de religie**
Patriarhia Română a declarat Anul 2020 ca fiind anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor.
Realitatea post-decembristă în care trăim ne relevă o societate românească din ce în ce mai divizată în care cooperarea a devenit un cuvânt necunoscut, o nebuloasă. De dragul consumismului, al îmbogăţirii rapide, al fericirii câştigate la „loto” tânărul de astăzi a devenit un personaj rupt de realitatea relaţionării.
Decimat de egocentrism acesta a lăsat realitatea spiritualităţii sale pe ultimul loc în viaţa sa, în gândirea sa. De aceea rolul Bisericii în societatea de astăzi pe toate palierele este mai necesar ca niciodată. Ştim că „misiunea creştină constă în trimiterea Bisericii în lume în vederea propovăduirii Evangheliei şi totodată în vederea vestirii Evangheliei şi a lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos […] Astfel, a evangheliza înseamnă astăzi nu doar a aduce vestea cea bună celor care n-au auzit de Hristos, ci şi a aduce vestea cea bună, într-o manieră nouă celor care şi-au pierdut rădăcinile creştine”(cf. Vasile Timiş, Religia în şcoală, p. 15).
După 50 de ani de ateism, revoluţia din 1989 a redat acestui popor şansa regăsirii rădăcinilor creştine, iar învăţământul a reprezentat şi reprezintă unul din puţinele locuri, alături de locaşul bisericii, unde noua generaţie îşi poate regăsi rădăcinile. Astfel, introducerea orei de religie a însemnat şi înseamnă o reintrare în normalitate a unui popor mutilat şi schilodit duhovniceşte.
În acest context, în raport cu celelalte materii, „în cadrul orelor de religie credinţa nu se predă şi nu se învaţă din perspectiva îmbogăţirii elevilor în ceea ce priveşte cultura generală, ci spre a deschide sufletul lor spre cunoaşterea lui Dumnezeu şi spre o viaţă în care ei să observe şi să urmeze principiile şi valorile creştine”. Însă valorile creştine nu se pot implementa independent, direct, ci printr-o împreună lucrare şi împreună înţelegere a realităţii duhovniceşti venite din partea profesorului de religie şi având deschidere din partea elevului.
Totuşi de cele mai multe ori această realitate nu poate fi constatată numai prin colaborarea celor doi, elev şi profesor, ci este necesar un al treilea şi anume preotul. Preotul este cel care întregeşte misiunea profesorului, dar şi invers. Nu putem vorbi de exclusivitate, ci de împreună lucrare. În acest sens se impune o mai bună colaborare profesor de religie – preot paroh concretizată nu atât în evenimente festive, cât mai ales într-un proces de conştientizare a tinerilor şi a familiilor din care fac parte asupra importanţei credinţei în viaţa lor.
Principalele forme de implicare misionară parohială ale profesorilor de Religie în cooperarea cu clerul bisericesc pentru programe educaționale comune, sunt următoarele:
Conlucrarea între familie, școală și Biserică în privința educației religioase a copilului poate face adevărate minuni, ajutându-l pe acesta să se dezvolte pe linia moralității, a respectului, a empatiei, a evlaviei față de cele sfinte, a speranței în puterea binelui, a credinței și a iubirii creștine atotcuprinzătoare. În plus, sfaturile inspirate ale duhovnicului către elev (de ce nu, și ale întregii sale familii) pot ajuta în situații concrete, particulare, mai mult sau mai puțin problematice.
Profesorul de Religie se remarcă sau se impune prin competență didactică, pregătire psihopedagogică și apostolat educațional, adică dăruire de sine cu pricepere și pasiune. El trebuie să exceleze atât în relația cu directorii unităților școlare, cu inspectoratele, cât și cu ceilalți colegi, cu elevii și cu părinții acestora, întrucât el nu se reprezintă doar pe sine, ci reprezintă și Biserica, fiind recomandat de aceasta pentru a fi profesor de Religie.
*Autorul este preot în cadrul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Protopopiatul Roman, dar şi profesor de religie la Şcoala Gimnazială din Comuna Oniceni, jud. Neamţ
**Referat susţinut miercuri, 29 ianuarie 2020, la Centrul cultural-filantropic “Dosoftei Mitropolitul”, din incinta Centrului eparhial – Roman, cu prilejul primei şedinţe trimestriale a preoţilor din Protopopiatul Roman.
Bibliografie:
– Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ‘Cooperarea dintre profesorii de Religie și clerul bisericesc în programe educaționale comune’. Aula Magna Teoctist Patriarhul, Palatul Patriarhiei, 2013
– Pr. Prof. Dr. Vasile GORDON, Conlucrarea dintre profesor şi preot pentru reuşita orei de religie
– Vasile Timiş, Religia în şcoală
0 comments