SILVIA MILER, Poeme

Ţiganca

(din volumul în pregătire “Ilustrate cu timbru sec”)

E toată un zâmbet

De gânduri pierdute

Pe-ntideri cuprinse

Cu mintea.

La pas, evantaie

Stârnesc mici volute

Şi florile-noată

Pierdute prin cute,

Culori dau năvală,

Acoperă neaua,

Se-ngână pe glezne,

O-ncing pe tăcute

Şi-n salbele grele-i

Străluce ei steaua

Florar

(din volumul în pregătire “Ilustrate cu timbru sec”)

Cearcănele zilei

Peste flori coboară

Soarele se-nfruptă

Din pământ a seară

Luna prinsă-n mreje

Domoleşte firea

Visele fac pândă

Zorii îngân iubirea…

Vederi în… re major

(din volumul în pregătire “Vorbe de leac”)

Ce codane furăm…

Ce codane furam

Cu inimi cu tot

Cu vise înalte

Zmee în plete

De îngeri pământeni!

Ce feţi frumoşi

Şi… ce moşi

Pregătiţi să devină

Strămoşi sfătoşi,

Înţelepţi luminaţi

Amintiţi… nu… uitaţi!

Ce codane furăm…

Ce codane furam

Frumuseţi preţioase

În neam!

Devenirăm “ăi vechi”

Solitari, neperechi

Cu vieţi trăite din plin,

Dăruind din preaplin,

Înveşmântaţi în acea lumină

De privire senină,

Adâncă zare, un ocean

De vise crescute, pârguite

Culese şi reînnoite

Ca legămintele mute

Doar de ochi ştiute

Ce codane furăm…

Ce codane furam

Serafimi când eram.

Rochia roşie

(din volumul în pregătire “Ilustrate cu timbru sec”)

Îmi iau rochia roşie

Tivită cu aur şi

Cizmele cu toc

Sub paşi zăpada să înflorească,

Iarba să-mi doarmă

Pe coapse,

Greierii să-şi facă

Strune

Din plete brumate de

Ger.

Îmi iau rochia roşie

Să umplu cupa inimii

Cu valuri aburinde!

Rânduri

(din volumul în pregătire “Ilustrate cu timbru sec”)

În cartier

Miroase

Dumnezeieşte

A liliac.

Miresme herghelii

Cutreieră prin

Simţuri,

Inima brodează

Insomnii pe gânduri

Iar mâna…

Face volute printre

Înfiorate rânduri.

Golul rămas

(din volumul în pregătire “Vorbe de leac”)

E aceeaşi poveste

Cu cineva care a

Spus

Iar altcineva a simţit

Simţind a trăit…

E aceeaşi poveste

Privită din alt unghi.

Fie obtuz, fie ascuţit,

În dreptul unuia se

Deschide

Iar în dreptul celuilalt

Se închide.

…………………………………..

Doar golul umplut

Dă măsură golului rămas!

Sales

(din volumul în pregătire “Ilustrate cu timbru sec”)

Vând de dragul

De a te vinde,

Mint cu arta de a minţi şi

A nevoilor induse…

Te privesc!

Nu mă privi.

Nu mă vrei şi

Nu te vreau,

Însă target-ul

Ne-o cere

Deci… fă stocuri,

Te conformă

Peste logică şi…

Vrere!

Totu-i fals în

Arta asta

Ce te vinde şi…

Te-nşeală!

Totu-i ban!

Chiar şi nevoia

De a dărui e…

Fală!

Te ţine trează

(din volumul în pregătire “Adâncul Înalt”)

Azi îmi spun că… mâine-i viaţa!

Visele din minte plâng

Şi-mi arată firul… aţa

Pe care păşesc… dansând!

Între două Hymalaya-s

Vârfuri nicidecum atinse.

De priveşti în jos e hăul

Neîncrederilor prinse

Ca într-o plasă de paianjen

Ce-i ţesută doar de frici.

Vrei să zbori,

Te uiţi la umeri

Şi constaţi că

Sunt prea mici.

Îndrăzneşte!

Strigă cerul.

Mintea ta se luminează.

Ţi se-arată acum misterul:

Viaţa-i azi!

Te ţine trează!

Ochii cerului – ferestre

(din volumul în pregătire “Adâncul Înalt”)

Ei…

Că doar ochii cerului

De vânzare nu-s

Ci ferestre largi

Pe unde îngerii şi heruvimii

Ne trimit…

Penele – stelele,

Fulgii… de zăpadă

Şi lacrimi felurite:

Furtunoasele tristeţi

Gonite din nori de

Tobe – tunătoare şi

Făclii fulgerătoare;

Liniştiri calde peste

Arcade de curcubeu;

Mohorâri înnorate

Şi chiar grindine repezite

Sau, mai bine, surprize ritmice,

De scurtă durată.

Precum şi pe pământ,

Nici în cer nu plâng

Toţi la fel!

Şi… toate…

Toate, toate

Lucrurile mari

Se oglindesc în

Boabele de rouă

Şi pe toate

Le înveleşte zăpada

La vremea…

Utreniei.

Sala de aşteptare 

(din volumul în pregătire “Adâncul Înalt”)

Mi-a plecat mama,

S-a dus şi măicuţa!

Taţii nu s-au mai întors

De pe frontul iubirii lor!

Bunicii, bunicile,

Toţi ce-i vechi,

Bunii  şi străbunii

S-au aşezat, smeriţi,

În racla sufletului

Ce odihneşte,

Ştiut sau neştiut,

Întregul neam.

“Veşnică pomenire!

Veşnica lor pomenire!”

În sala de aşteptare.