Pr. Lect. Univ. Dr. AUREL FLORIN ȚUSCANU, CENTENARUL PRESEI BISERICEȘTI LA ROMAN. REVISTA EPARHIALĂ „CRONICA ROMANULUI”.

CENTENARUL PRESEI BISERICEȘTI LA ROMAN.

REVISTA EPARHIALĂ „CRONICA ROMANULUI”.

Pr. Lect. Univ. Dr. AUREL FLORIN ȚUSCANU,

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului

Preliminarii. Începuturile presei bisericești în Moldova

În panoplia bogată și diversificată a periodicelor românești din secolul al XIX-lea și prima decadă a secolului al XX-lea, un loc aparte îl ocupă presa bisericească, ca efect al dezvoltării învățământului teologic românesc, care cunoaște o mare înflorire în această perioadă, iar presa bisericească devine acum un mijloc de catehizare și de misiune creștină, prin clerici competenți, ce alcătuiau o adevărată elită a unor eparhii din țară, sub îndrumarea cărora încep să apară un număr semnificativ de publicații și periodice cu caracter eclesiastic. (1. Nerva Hodoș și Al.Sadi Ionescu, Publicațiunile periodice Românești (ziare, gazete, reviste). Descrierea bibliografică. Catalog alfabetic, tom.I, 1820-1906, București- Leipzig- Viena, 1913, XXIII + 812 p; tom.II, 1907-1918, București, 1969, XXIII+ 869 p, (tomul II redactat de George Băiculescu, Georgeta Răduică și Neonila Onofrei); Onisifor Ghibu, Ziaristica bisericească la români. Studiu istoric, Sibiu, 1910, 148 p; Nicolae Iorga, Istoria presei românești de la primele începuturi până la 1916, București, 1922, 168 p; Gabriel Cocora, Câteva precizări și adăugiri cu privire la începuturile periodicelor românești, în rev.”Glasul Bisericii”, an.XIX, nr.3-4/ 1960, p. 215-228; Petcu Marian (coordonator), Istoria jurnalismului din România în date, Enciclopedie cronologică, Iași, Editura polirom, 2012, 1414 p.)

Dar începuturile periodicelor religioase trebuiesc căutate în istoria presei  românești la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiindcă până la editarea primelor foi eclesiastice oficiale, au apărut diferite studii religioase importante, tratate în publicațiile vremii (ziare, reviste, etc). Așa de pildă, după anul 1829, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi și al autorităților de Stat, a apărut la Iași, de sub teascurile  tipografiei de la Biserica ”Sf.Trei Ierarhi”, cea dintâi gazetă din Moldova, intitulată ”Albina românească”, sub îndrumarea cărturarului Gh. Asachi. (2. Gheorghe Burcă, Publicații periodice religioase din secolul al XIX-lea din Moldova, în rev.”Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Anul LII, nr.1-2, ( ianuarie- februarie)/1976, p.55. În paginile acestei reviste (nr.12/1830), scriitorul Costachi Stamati a tradus din limba rusă, Oda lui Derjavin ”Dumnezeu”, sub titlul ”Laudă lui Dumnezeu”, apoi în anul 1840, Costache Negruzzi a tradus și publicat în revista ”Propășirea”, lucrarea lui Savelieo intitulată”Călătoria patriarhului Macarie al Antiohiei ”, care a vizitat Moldova în timpul lui Vasile Lupu, însoțit fiind de diaconul și cronicarul său Paul din Alep.)

În Muntenia doi tineri entuziaști de origine transilvăneană, diaconul Dionisie Romano, profesor la Școala Națională și Gavriil Munteanu, profesor la Seminarul din Buzău, la 18 decembrie 1838 își anunțau intenția de a scoate un ziar bisericesc, cu scopul ”de a hrăni duhul religios și moral ce a caracterizat întotdeauna nația românească”. (3.  Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 298) Foaia a apărut la 7 ianuarie 1833, de sub teascurile Episcopiei de  la Buzău, sub titlul „Vestitorul Bisericesc, gazetă religioasă și morală”, având o apariție săptămânală. Avea 4 pagini și un supliment cu meditații religioase, traduse din limba germană de Gavriil Munteanu. (4. Ibidem) Impactul asupra clerului și a cititorilor nu a fost cel scontat. Articolele erau rupte de realitățile bisericești, fapt pentru care foaia nu a avut impact și nici ecou în rândurile cititorilor, fiind nevoită să-și înceteze activitatea după numai doi ani de existență. (5. Gabriel Cocora, Câteva precizări și adăugiri cu privire la începuturile periodicelor românești, în rev. „Glasul Bisericii”, an. XIX, nr. 3-4/ 1960, p. 215-228; vezi și Gabriel Cocora,Prima editură religioasă din țara noastră, în rev. „Mitropolia Olteniei”, anul XV, nr. 7-8/ 1963, p. 604-612)

Cu toate acestea, însemnătatea acestei publicații este incontestabilă, fiind primul ziar bisericesc de la noi, care deschide șirul unor valoroase publicații periodice de mai târziu, iar ctitorul acestui ziar, eruditul călugăr Dionisie Romano (viitor stareț al Mănăstirii Neamț, apoi Episcop de Buzău), poate fi considerat pe bună dreptate „părintele ziaristicii noastre bisericești”. (6. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III,…p. 299)

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a făcut simțită îmbunătățirea vieții cultural religioase a clerului ortodox român, motiv pentru care s-a avut în vedere necesitatea apariției unor publicații religioase, care să informeze clerul și să promoveze cultura și credința în rândurile credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. (7. Gheorghe Burcă, Publicații periodice religioase din secolul al XIX-lea din Moldova, în rev. „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Anul LII, nr.1-2, ( ianuarie- februarie)/1976, p. 56)

La 15 aprilie 1861, apare la Iași pentru o perioadă de cinci ani (până la 9 aprilie 1866), prima foaie religioasă bisericească din Moldova, cu apariție săptămânală, intitulată ”Preutul”, având în total 1008 p., 126 numere, sub conducerea a doi redactori: Ieromonah Clement Nicolau și ierodiaconul Inochentie Moisiu (viitor episcop de Roman) și doi giranți răspunzători (administratori): Constantin Lăzărescu și Mihail Stamati. (8. Revista ”Preutul”, Anul I, nr.1/1861, p.4, apud Gheorghe Burcă, Publicații periodice religioase din secolul al XIX-lea din Moldova…, p.56) Noua gazetă s-a ridicat cu mult curaj împotriva stărilor de lucruri existente în Biserică. Au fost publicate articole de interes bisericesc, dar și de interes general, ”destul de izbutite pentru acel timp”. (9. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.III,… p.300)

În aceeași perioadă, tot la Iași, apărea miercurea și sâmbăta, începând cu data de 3 octombrie 1864 (primul număr), revista ” Predicatorul moralului evanghelicu sau alu umanităției”, până la 8 iulie anul următor (1865), având în total 32 de numere și 128 pagini. Revista a apărut sub conducerea a patru redactori: Arhimandritul Isaia Teodorescu(Popa Duhul amintit de Creangă), Iconomii Gr. Folescu, Constantin Știubei și Constantin Buțiureanu. (10. Gheorghe Burcă, Publicații periodice religioase din secolul al XIX-lea din Moldova, în rev. „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Anul LII, nr. 1-2, ( ianuarie- februarie)/1976, p. 56.)

La 01 octombrie 1868, apare tot la Iași, cu binecuvântarea mitropolitului Calinic Miclescu, „Foaia oficială bisericească a Sfintei Mitropolii (a) Moldovei”(apariție bilunară), vreme de patru ani, până la 1 ianuarie 1872, sub conducerea lui Constantin Ciudin și a administratorului M. Stamati.

La 1 aprilie 1882, tot la Iași apare bilunar, la 1 și 15 ale lunii, ziarul eclesiastic și literar ”Deșteptarea”, până la 01 februarie 1886, un număr de 93 exemplare. Trebuie să menționăm faptul că, colectivul redacțional era format dintr-un grup de preoți ”certați cu disciplina bisericească”, sub îndrumarea profesorului de drept de la Universitatea din Iași, cunoscutul avocat Gh.Mârzescu. (11. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III,…p. 301)

La 01 iulie 1882, apărea lunar la Cernăuți, jurnalul bisericesc literar numit sugestiv „Candela”, având o apariție neîntreruptă până la 08 august 1914 (384 de numere și 23.856 pagini), sub conducerea redactorilor V. Mitrofanovici și I.Vorobchievici (1882), cărora li s-au adăugat: A. Berariu (1883), Emilian Voiuțchi (1896), Al. Monastirschi (1901) și A. A. Monastirschi (1905). Conținutul revistei era foarte bogat și diversificat, cu articole și studii temeinic întocmite, în limba română și limbi slave, de către  erudiții teologi și renumiții profesori universitari de la Cernăuți. (12. Gheorghe Burcă, Publicații periodice religioase din secolul al XIX-lea din Moldova, în rev.”Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Anul LII, nr.1-2, ( ianuarie- februarie)/1976, p.56)

Pentru a contracara lucrarea negativă a ziarului ”Deșteptarea”, care aducea deservicii Bisericii Ortodoxe, mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu a încredințat profesorilor Constantin Erbiceanu și Dragomir Demetrescu de la Seminarul Veniamin din Iași, misiunea de a redacta o nouă publicație intitulată „Revista Teologică”. Primul număr apare la 25 martie 1883, iar ultimul număr la 18 ianuarie 1887 (apariția fiind săptămânală), în cei patru ani însumând 193 de numere, cu 1543 pagini. (13. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.III,…p. 301)

Tot în Moldova, dar de această dată la Galați, a apărut o nouă publicație lunară intitulată: „Biserica și Școala”, începând  cu 1 septembrie 1889, până la 15 septembrie 1891, cu o întrerupere până la 15 ianuarie 1893, după care va continua să apară până la sfârșitul anului 1894, sub conducerea profesorului D.Stănescu, autorul unor lucrări de Istorie bisericească. După o scurtă întrerupere timp de trei ani, revista a reapărut din februarie până-n decembrie 1897, sub conducerea redactorului Ioan Hasnaș. (14. Ibidem)

Tot la Iași apare o nouă revistă bisericească și didactică intitulată ”Viitorul”, o publicație bilunară, începând cu 1 septembrie 1898, până în anul 1916, după care va continua să apară la București până în anul 1942. De la apariția sa și până la 15 august 1901, revista a apărut în 72 numere, 584 pagini, sub conducerea unui comitet redacțional condus de D.G.Boroianu și Prof. Vasile Oiaga de la Seminarul ”Veniamin” din Iași. (15. Gheorghe Burcă, Publicații periodice religioase din secolul al XIX-lea din Moldova, în rev.”Mitropolia Moldovei și Sucevei”, Anul LII, nr.1-2, ( ianuarie- februarie)/1976, p.56)

După cum vedem, aceste opt publicații periodice bisericești au apărut în Moldova în cea de-a doua decadă a secolului al XIX-lea, cu unele întreruperi cauzate de împrejurările dificile de editare și imprimare a gazetelor și ziarelor. Chiar dacă nu toate și-au atins scopul, nu toate au avut o apariție îndelungată, nu toate s-au impus în epocă cum au reușit să o facă: Ortodoxul, Revista Teologică, Viitorul și Candela, toate publicațiile amintite au același merit, că au izbutit să imprime o notă nouă presei bisericești de la noi. Chiar și cele mai modeste foi parohiale, gazete, sau buletine eparhiale, au avut meritul de a deschide calea valoroaselor publicații periodice apărute după 1918. (16. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.III,…p.303; Societatea ”Ocrotirea”, a clerului din Mitropolia Moldovei, a publicat la Iași, revista ”ORTODOXUL”, redactată de pr. Teodor Ghiga (1910-1913); revista ”CANDELA” de la Cernăuți apare din 1882 până în 1946, cu o întrerupere în perioada primului război mondial; revista ”VIITORUL” apare la Iași din 1898 până în 1916, apoi va continua după primul război mondial să apară la București; ”REVISTA ORTODOXĂ” apare în perioada 1912- 1916, redactată de un comitet din care făceau parte distinși teologi ai vremii.)

Revista clerului eparhial ”Cronica Romanului”. Considerații generale

Având convingerea că toate publicațiile periodice bisericești amintite anterior sunt astăzi de un real folos cercetătorilor și istoricilor, precum și clericilor interesați de trecutul bisericii noastre, în cele ce urmează, ne  vom opri asupra unei reviste eparhiale, cu o apariție lunară vreme de mai bine de un sfert de secol, intitulată sugestiv ”Cronica Romanului” (1924-1950), având în vedere că subiectul nu a fost cercetat din această perspectivă decât tangenţial, în câteva lucrări de specialitate. (17. Ileana Stanca Desa; Dulciu Morărescu; Ioana Patriche, Publicaţiile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste). Postfaţă de Gabriel Ştrempel. Tom. III. Catalog alfabetic: 1919-1924. Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987, p. 206;  Ileana Stanca Desa; Dulciu Morărescu; Ioana Patriche, Publicaţiile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste). Prefaţă de Prof. dr. Gabriel Ştrempel, membru de onoare al Academiei Române, directorul Bibliotecii Academiei Române. Tom. IV. Catalog alfabetic: 1925-1930. Bucureşti: Editura Academiei România, 2003, p. 398-400; Gabriel Cocora. Câteva precizări și adăugiri cu privire la începuturile periodicelor românești, în rev.”Glasul Bisericii”, an.XIX, nr.3-4, 1960,p.215-228; Scarlat Porcescu. Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, Roman,1984, p.327-328; Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.3 ( secolul XIX și XX), Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1997, p.298-304; Titlul acestei publicații, ”CRONICA ROMANULUI”, care se dorea a fi ”Buletinul Clerului Eparhial din Episcopia Romanului”, a fost ales sugestiv de către inițiatorii și redactorii ei (între aceștia amintim pe ctitorul publicației, episcopul Romanului Lucian Triteanu, care în anul 1924, a dat binecuvântarea pentru tipar), după titlul lucrării  monografice a episcopului academician Melchisedec Ștefănescu, Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman, 2 vol., București, 1874-1875, IV + 352 p. (vol.I) , VI + 239 p., (vol. II).) 

Deși au mai existat câteva încercări de editare a unor foi și gazete religioase în Episcopia Romanului, prima publicație periodică oficială, de înaltă ținută și consistență a Eparhiei a fost cu certitudine ”Cronica Romanului”, apărută cu binecuvântarea episcopului Lucian Triteanu, în cel de-al doilea an al arhipăstoriei sale la Roman, (primul nr. apare în octombrie 1924), revista fiind desființată apoi de regimul comunist în anul 1950. (18. Prima gazetă a clerului  din Episcopia Romanului, cu o apariție  scurtă în anul 1913, apărută cu binecuvântarea episcopului Teodosie Atanasiu, ierarh cult care a susținut și încurajat activitatea  Cercurilor cultural – misionare, tipărind şi o gazetă bisericească numită ,,Vocea Episcopiei Romanului”; vezi Scarlat Porcescu. Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, Roman,1984, p.327-328.)

Având format mic (23x17cm), revista eparhială a clerului romașcan și-a dorit dintru început a fi un buletin informativ, lucru ce reiese din mesajul ierarhului care o recomandă tuturor ”fiilor săi duhovnicești” astfel: ”Am crezut necesară și de a noastră imperioasă datorie, să edităm acest buletin oficial al eparhiei noastre, în care să fie publicate toate actele oficiale, predicile care se vor rosti de către clerici, producțiile literare eclesiastice… Caracterul este propriu bisericesc, iar scopul revistei constă în aceea de a înștiința și a edifica clerul și poporul român ortodox asupra tuturor intereselor spirituale ce au o strânsă legătură cu societatea”. (19. Cronica Romanului, Anul I, nr. 1, oct. 1924, p. 3)

În fiecare număr al revistei descoperim studii teologice de mare profunzime și diversitate, de la problematica mult disputată a calendarului, la morala creștină, tradițiile și inovațiile din cultul ortodox, combaterea sectarismului, solidaritatea creștină, modernismul în Biserică, dinamismul Bisericii, arta creștină, educația creștină a copiilor, literatura ca factor de educație.

Difuzarea revistei eparhiale către parohii, schituri, mănăstiri, dar și către persoane particulare interesate, se făcea prin intermediul Poștei Române, (abonamentele fiind anuale),iar multe dintre numerele publicației poartă până în prezent pe coperta lor, adresele abonaților și timbre poștale, doar preoții o puteau ridica lunar și de la Oficiul Protoieriei de care aparțineau.

În biblioteca eparhială de la Roman se păstrează   întreaga colecție a acestei publicații periodice (1924-1950), iar la parohiile din jurisdicția canonică a vechii Episcopii a Romanului (în prezent această Eparhie fiind ridicată în rang de ”Arhiepiscopia a Romanului și Bacăului”, începând cu anul 2009), deasemeni în bibliotecile parohiale, se găsesc  parte din reviste, numere dispersate, abonamentele parohiale fiind obligatorii pe atunci la toate parohiile, schiturile și mănăstirile din cuprinsul Eparhiei. (20. Cronica Romanului, anul III, nr.6/ 1926; Structura Eparhiei Romanului este oglindită în paginile revistei: astfel, Episcopia Romanului avea sub jurisdicție canonică 4 județe:Roman, Bacău, Putna și Tecuci, cu un total de 447 de parohii, 2 mănăstiri (Giurgeni și Bogdana) și 13 schituri, organizate în 51 Cercuri pastorale, iar acestea arondate la 9 protopopiate: 1.Jud.Roman: Circa I Roman și Circa II Siret, cuprinzând 10 cercuri pastorale; 2.Jud.Bacău, Circa I Bacău, Circa II Trotuș, cu 15 cercuri pastorale; 3.Jud.Putna, Circa I Focșani,Circa II Mărășești, Circa III Vrancea, cu 14 cercuri; 4.Jud.Tecuci, Circa I Tecuci, Circa II Zeletin, cu 12 cercuri pastorale.)

Personal, am intrat în posesia unui număr de douăzeci de reviste ”Cronica Romanului” (21. Din colecția Pr.Ioan Paroșanu, am reușit să recuperez următoarele numere ale publicației ”Cronica Romanului”: Anul III, nr.6/ 1926; Anul IV, nr.10/1927; Anul V, nr.9/1928; Anul VI, nr.8/ 1929 și 9/1929; Anul VII, nr.5/1930, nr.6-7/ 1930; Anul X, nr.6-7/ 1933, nr.8/1933; Anul XI, nr.2/1934; Anul XIV, nr.4/1937; Anul XXIII, nr.1-2/ 1947; Anul XXIV, nr.1-8/1948, nr.11-12/1949; Anul XXV, nr.11-12/ 1949.) numere dispersate, din colecția pr. Ioan Paroșanu, parohul bisericii din Ruginoasa – Neamț, prin bunăvoința urmașilor săi. Majoritatea poartă adresa destinatarului și timbre poștale cu valoare de 25 bani, emise de Poșta Română, dovadă că distribuirea revistei  se făcea prin intermediul poștei.

În cei 26 de ani de apariție continuă (1924-1950), Cronica Romanului a fost imprimată în mai multe tipografii locale din urbea mușatină, așa cum se poate vedea pe copertă, sub linia de chenar: în primul deceniu (1924-1934) revista a fost imprimată în „Tipografia Beram -Tatăl” din Roman, după care a fost imprimată la ”Tiparul și Legătoria Școalei de Arte și Meserii Gr.II Roman” (începând cu anul XI/ 1934), iar din 1937 la ”Tipografia Liceului Industrial – Roman”.

Pe toată perioada apariției acestei reviste eparhiale, în scaunul episcopal de la Roman s-au succedat patru ierarhi: primul dintre aceștia, episcopul Lucian Triteanu, considerat și ctitorul publicației, a păstorit din 1924 până la retragerea sa pe motive de sănătate, în august 1947,  urmat de locotenentul de episcop al Romanului, Partenie Ciopron (fost episcop al Armatei), din august până în decembrie 1947; apoi arhiereul Ilarion Băcăoanul, lt.de episcop (decembrie1947- august 1949) și Teofil Herineanu, episcop al Romanului și Hușilor (1949-1957). (22. Scarlat Porcescu. Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, Roman,1984, p.327-328)

Potrivit unor apeluri repetate ale Centrului Eparhial, precum  și din îndemnurile venite din partea redacției, care le putem descoperi în paginile revistei, putem constata eforturile mari făcute de administrația eparhială pentru a putea susține financiar apariția revistei, pentru distribuirea ei la toate parohiile, schiturile și mănăstirile din subordine, vedem deasemeni strădaniile făcute pentru a înlătura unele neajunsuri, solicitând adesea abonaților să achite la termen costurile, dorința de a înbunătăți calitatea și conținutul materialelor publicate, dar și a condițiilor de imprimare.

O analiză tematică a textelor publicate

Temele abordate în paginile acestei reviste teologice sunt cu tematică specifică celor cărora li se adresa, adică clerului și credincioșilor Eparhiei Romanului. Astfel, descoperim teme pastoral-misionare, administrativ-gospodărești, culturale, unele subiecte teologice ce țin de dogmatică, morală, liturgică, omiletică, muzică bisericească, istoria bisericii, arta creștină, drept canonic, precum și toate deciziile și actele administrative ale Cancelariei Eparhiale: ordine, circulare, scrisori pastorale ale ierarhilor, cronică bisericească, numiri-transferari, hirotonii-hirotesii (acordări de ranguri bisericești), pedepse date de către Consistoriul  Eparhial, donații, mulțumiri, ceremonii, aniversări-comemorări, anunțuri, reclame la magazinele bisericesti, s.a.

În fiecare număr al revistei de regulă găsim câte o predică (omilie), multe dintre ele fiind  semnate de către arhiereul vicar al Episcopiei Romanului, Ilarion Mircea Băcăoanul, (care folosea și pseudonimul Irineu), Ic.Gr.Popescu-misionarul eparhial, Pr.consilier Gh.V.Butnariu, pr.I.V.Pascu, Pr.I.Gotcu, Pr.Alex.Cosma, Pr.I.Vornicelu, Pr.Cons.Gh.Manoliu, Pr.Cons.Ioan Bucevschi, Pr.Insp.eparhial Gh.Zaharescu, Pr.Nicolae Burlacu – insp.eparhial, pr.Ermil Bărbieru-protopop de Roman, ș.a.

Majoritare sunt articolele și studiile teologice, care prezintă cititorilor Învățătura de credință ortodoxă (Catehismul), apoi problemele dogmatice precum: Dogma Sf.Treimi, Sf.Taine, Ierarhia bisericească, Mariologia, Biserica, ș.a. Problemele de morală creștină, deasemeni sunt frecvent tratate în articole precum: Familia creștină, Conștiința și Învierea Domnului, Triumful binelui, Îngrijirea și educația copiilor, Curăția și castitatea, s.a. (23. Anul IV, nr.10/1927; Anul V, nr.9/1928; Anul VI, nr.8/ 1929 și 9/1929; Anul VII, nr.5/1930, nr.6-7/ 1930; Anul X, nr.6-7/ 1933, nr.8/1933; Anul XI, nr.2/1934.)

„Povățuirile religios-morale” adresate credincioșilor de către ierarhul locului (episcopul Lucian Triteanu, arhiereul Ilarion Băcăuanul, episcopii Partenie Ciopron și Teofil Herineanu), precum și actele oficiale emise de Cancelaria Eparhială, hotărârile lunare luate în cadrul Permanențelor (hirotonii, transferuri, hirotesii, dar și pedepse ce au fost dispuse clericilor prin Consistoriul Eparhial, ocuparea parohiilor vacante, aniversări-comemorări, conferințe preoțești, recenzii la noile apariții editoriale, cronica lunii, presa bisericească), toate acestea sunt nelipsite din cuprinsul revistei.

O altă categorie de subiecte dezbătute în paginile revistei este aceea a problemelor de drept canonic, sau drept bisericesc. Circularele și pastoralele ierarhilor, precum și hotărârile Cancelariei, cuprind norme ce privesc relațiile clerului cu credincioșii, pe de o parte, dar și cele dintre preoți și ierarhi pe de altă parte; având temeiuri în Sf.Scriptură, Sf.Tradiție și Canoanele Bisericii Ortodoxe.

Alte aspecte tratate țin de rânduielile liturgice: administrarea tainei botezului, înmormântarea pruncilor, pastorația bolnavilor, ierurgiile bisericești, oficierea Sf. Liturghii în împrejurări excepționale; unele probleme legate de educație și învățământ teologic, din activitatea Seminarului „Sf. Gheorghe” și a Școlii de Cântăreți bisericești, care activau sub tutela Episcopiei, toate acestea sunt des întâlnite în paginile publicației.

Aprecind rolul conferințelor preoțești în cadrul Cercurilor pastoral-misionare din cuprinsul Eparhiei sale, episcopul Romanului Lucian Triteanu a susținut și a urmărit îndeaproape activitatea acestora (rolul lor fiind acela de „luminare a norodului”), ierarhul stabilind programul anual al acestor întâlniri, tematica ce urma a fi dezbătută, participând personal la unele întâlniri, iar cele mai bune conferințe erau publicate în revista eparhială.

În loc de concluzii

Diversitatea temelor dezbătute, fie teologice, culturale, sau sociale, care frământau viața bisericească din Episcopia Romanului în prima jumătate a secolului XX, perioadă în care a apărut revista clerului eparhial ”Cronica Romanului”; toate informațiile documentare, literare și liturgice publicate, pun în lumină frumoasele preocupări ale preoților din Moldova, precum și unele realități ale vieții sociale și culturale  din parohiile arondate, sau din viața monahală, din mănăstirile și schiturile eparhiei.

Aprecierile făcute anterior asupra tematicii revistei sunt doar o încercare de a stârni interesul și de a pune la îndemâna celor care doresc să cunoască mai îndeaproape unele realități ale vieții bisericești, implicarea Bisericii în activitățile cultural-educative, social-filantropice, pastoral-misionare, precum și aportul clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române la progresul cultural, moral și social al țării.

Pentru materialul bogat și bine documentat pe care îl regăsim în studiile și articolele tipărite în această publicație eparhială, pentru cronica bisericească, pentru predicile consistente  și literatura religioasă promovată constant în fiecare număr apărut, această revistă merită toată atenția noastră, a clericilor și cercetătorilor, fiind un adevărat izvor de documentare, de cunoaștere și o sursă de informare, pentru o perioadă istorică mult frământată, de peste un sfert de secol, după Marea Unire de la 1918 și până la instaurarea regimului comunist și cenzurarea presei ortodoxe (24.  Începând cu anul 1948 apare cenzura revistelor teologice românești, prilej cu care descoperim că și Cronica Romanului era sub supravegherea organelor de Stat. La Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fondul Comitetului pentru Presă și Tipărituri, Dosarul nr.7/1949, la rubrica „publicații religioase”, apare și revista eparhială CRONICA ROMANULUI și HUȘILOR (cele două eparhii contopindu-se în 1949), publicația fiind lunară, tirajul-1200, nr.pagini-32, anual kg.680. p.40; Ministerul Cultelor, Direcția a II-a, Tabloul publicațiilor periodice ale cultelor religioase din R.P.Română: la nr. 13 în acest tabel apare Episcopia Romanului și Hușilor, revista CRONICA ROMANULUI, lunar, comitet, (redactor responsabil). La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj Napoca, 452087, am descoperit CRONICA ROMANULUI, Buletinul Episcopiei Romanului și Hușilor, Anul 1, 1950, Roman, Tipografia Arte Grafice, 21×14,5; Anul I, nr.1-7/ 1950, 96 p., (acesta fiind și ultimul număr al revistei)), atunci când a fost oprită editarea și tipărirea ei. Cronica Romanului rămâne un ghid documentar pentru orice iubitor al cărții, al trecutului Bisericii și neamului românesc.