Poesis – Mircea Bostan
cioburi
luând de creştet dimineaţa
dădu cu ziua de pământ
şi-nsângerata zi
în poala nopţii strânsă
se renăscu din cioburi
în câmpia frunţii.
Roman, 11 aprilie 2015
discurs
discursul
se acoperea pe sine
cu gând născut în peşteri de tăcere:
nu sunt al meu
şi nici al nimănui nu sunt
şi mă visez apoteotic
într-un final
arzând.
Roman, 12 mai 2015
timp
timpul răscopt
scâncea de pe cupola lumii
urâtul se prostitua
în concursuri de frumuseţe
pacea tresărea în somnu-i războinic
dreptatea era în comă
şi omenirea se încălzea
la focul de armă…
în vremea aceasta
ochiul dracului
dicta mondializarea nefericirii.
Roman, 3 august 2015
restricţie
Julieta sufletului meu
mi-a năpârlit părul de leu
şi strigătul de rege
l-am uitat
şi roşul
cel de patima iubirii
demult s-a estompat
trecut-a vremea
când din iubire
mă luam de piept cu Dumnezeu
când munţii îi mutam din loc
şi hăţuiam furtunile în joc…
murit-au zilele de foc
când tânăr
năpădit de eros
nu desluşisem ce-nseamnă post
muşcând cu poftă şi nesaţ
din trupul tău
angelic de frumos
dar… azi
întors de pe cărări pavate cu tristeţi
blazat…
suspend în părul tău decolorat
un trandafir furat!
Roman, 22 octombrie 2015
0 comments