Poesis – Mircea Bostan

Licitaţie

 

ucenici ai hosului

râd în hohote când prăvăliţi prăpăstii în destine

cu ochii păianjeni

şi auzul albină

cerat în fagurele neascultării

trândăviţi la dobânda inteligenţei cămătărite

râd

pentru că mâine

scot la licitaţie

bunul simţ

tăceţi

în penultima zi

a soarelui vostru

secretariatul lunii oferă detalii

despre înhumarea tupeului.

 

Frica silei

 

vă simt ca lupii

adulmecând în foamea răzbunării

regurgitaţi festin

după reproşuri mestecate

mă judecaţi în haită

e fuga de principii

templu-n voi

vă simt cu-n colţ în ceafă

rânjind cu gândul după oi

vă simt

vă văd

vă urlu.

 

Păreri

 

frumosul

derivat al sictirului

şi divorţului de frumos

miroase la ţeava puştii

otrava din crizanteme

frumosul

violat de furtunile din clepsidră

ne face plângere

la instanţele valorii

frumosul

merge la biserică

duminică de duminică

spovedindu-se de frumos.

 

Următorul

 

m-am dat vederii

în spatele dumneavoastră

pentru a vorbi degajat

despre discursul de bine

la mare preţ acum

ca şi în neolitic

el

linguşeşte

saltă scamele prezumtive

şi tămăduieşte mediocritatea

venind ca o mănuşă

adepţilor de Iuda

discursul de bine

nu moare degeaba

în interioarele netede

şuierăturile nu timpanizează

pruditatea lingăului

meseriaş în fraze boccii

cu iz exhaustiv şi implementări futuriste

ca obstacole magistrale

în proximitatea înţelegerii

trecând ulisian de la metafizică la dialectica browniană

lingăul

discursului de bine

se profilează

pe scara succesului

conchizând

sâmbetist

obosit.

 

Simt

 

simt nevoia de prieteni

ca de o durere

nediagnosticată

precum ciocanul izbeşte nicovala

simt nevoia să arunc cu vorbe bune

şi mici cadouri

simt nevoia de aproape

larg şi dezinteresat

ca şi arcuirea neuronului în gând

simt nevoia de nefals

când devin inert orologiu

cu minutarul vieţii

oprit în orarul morţii.

 

Cadenţă

 

nu arestaţi sărutul între buze

ca sfetnici ai regimului de castitate

când moartea se revigorează-n pândă

iubiţi sărutul cupă

când soarele se sparge-n

nai

iar florile din palmă

se vestejesc spasmodic

de-atât război civil în noi

nu şfichiuţi sărutul

întors la buza râpă de păcate

nu arestaţi sărutul

ca lefegii ai ordinului fals

de castitate.

 

 

Valenţă

 

te-am iubit

pentru ochii oţel de nepăsare

şi cărarea necălcată

dintre sânii de cobalt

trup scenă de bâlci

te-am iubit

pentru plumbul din mână

şi buza răsfântă în nichel topit

pentru zâmetu-ţi fontă casantă

şi întregu-ţi metalic

te-am iubit

medeleevică femeie

cu valenţa facerii.

 

 

Samovarul

 

ieri m-am înscris la cursurile facultăţii de litere

sunt student

cineva mi-a adus la cunoştinţă

că săvârşisem greaşeala vieţii

poate

nu l-am luat în seamă

mi-am făcut bocancii

cu noaptea în cap

am pornit spre clădirea cunoaşterii

pentru început

m-am prezentat la secretariat

solicitând un foc interior

apoi

m-am aplecat peste balustrada dialogului

astfel

a trecut prima zi de curs

ajuns acasă

am băut un ceai de tei concentrat

am închis pleoapele…

curând

s-a tras storul anonimatului

librăriile erau ticsite cu operele-mi

lumea

dădea năvală

pentru a se înfrupta din spiritualitatea nou născută…

alunecarea pe marmura succesului

fiind anevoioasă

m-am lăsat păgubaş

cu banii câştigaţi iniţial

mi-am cumpărat

la mâna a doua

un costum la două rânduri de nasturi

o pereche de pantofi de lac

şi un samovar

acum

gloria s-a dus

dimineaţa când mă trezesc

seara înainte de culcare

îmi pregătesc în samovar

un ceai de tei

mai dulce şi mai tare.

 

 

Convorbiri

dacă vreodată

voi muri cu mâna la gură

să cunoşti

că nu am vrut să slobod păcate

mai apoi

să mă incinerezi în cenuşa morţilor viitori

şi numai după aceea

să aprobi participarea la înhumarea sufletului

normă de respect

pentru neisprăviţi şi cârcotaşi

vinul necesar udatului feţei

păstraţi-l pentru metamorfozarea vagabonzilor

şi obiceiurile creştine

după ora închiderii

să mă lăsaţi în papuci de casă

ca la colindul grădinii în care m-am născut

aproape de dimineaţa coşmarului

la pas cu inconştientul

pe câmpiile grâului din mine

primenit cu odăjdiile insuccesului şi amarului

să-mi mănânc unghiile

de dorul succesului altora

după orarul prestabilit

de tartorii iadului

la bisericile ortodoxe să faceţi bine

să mă păsuiţi cu plimbatul mai târziu de duminică

înainte de săptămâna mare

mi-am propus să-mi termin socotelile

în preziua Paştelui

m-aş duce la mormântul viilor

omorâţi cu zile de huliganii poeziei

pe malul vieţii

aş da la pace cu netoţii şi lingăii

în seara de

ÎNVIERE!