Petru NICA, Aspecte axiologice ale familiei între tradiție și modernitate

Aspecte axiologice ale familiei între tradiție și modernitate

Pentru a evidenția și a înțelege aspectele axiologice ale familiei, voi expune în mod succint traiectul familiei în timp. Modelul la care ne vom raporta este arhetipul familiei, alcătuit între bărbat și femeie încă de la întemeierea lumii, adică între Adam și Eva, care au primit porunca Creatorului: ,,Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți” (Facerea 1, 28)

Din acel moment T0 (zero), umanitatea a parcurs milenii de existență, iar autorul futurologiei, celebrul scriitor american Alvin Toffler, în celebra sa lucrare ,,Al Treilea Val” a împărțit timpul, în trei mari etape ale civilizației umane, cunoscute sub denumirea de valuri:

− Primul Val, cu momentul inițial, acel T0, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea;

− Al Doilea Val, cu începutul Erei industrializării, prin inventarea motorului cu abur în 1765, de către James Watt, până în preajma anilor 1950-1960;

− Al Treilea Val, aparține Erei informaționale, care continuă și în prezent.

Prin reprezentarea celor Trei Valuri expuse în cartea sa, Alvin Toffler face practic o sinteză prin propriile filtre, a tehnosferei societății umane, arătând destinația spre care se îndreaptă lumea.

Cu privire la familie, A. Toffler apreciază că în Primul Val al civilizației, se identifică familia lărgită, extinsă, adică pe lângă părinți și copii, sunt bunici, mătuși, frați, surori etc.

În Al Doilea Val, găsim forma tradițională a familiei: tată, mamă și unul sau mai mulți copii, cunoscută sub definiția de familie nucleară.

În Al Treilea Val, își face apariția un sistem familial de nerecunoscut, prin denuclearizarea familiei, caracterizat prin diversitate, aparținând noii societăți.

Însă autorul ne spune că „sosirea celui de Al Treilea Val nu înseamnă desigur, sfârșitul familiei nucleare, după cum nici sosirea celui de Al Doilea Val nu a însemnat sfârșitul familiei lărgite”, cu alte cuvinte să avem speranță că familia va supraviețui. Nădăjduim!

În Declarația fundamentală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, familia era definită astfel: „este nucleul natural și fundamental al societății și are dreptul de a fi protejată de societate și stat”, dar iată că astăzi, după 77 de ani, politicile guvernelor globaliste sunt contrare acestei declarații și au condus la o criză puternică în ceea ce privește familia.

Spre exemplu, lipsa susținerii din partea unor oameni politici în Parlamentul României de a promova legea pentru modificarea textului prevăzut în Constituție: ,,Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți…” (art.48.alin.1, Constituția României), prin înlocuirea termenului de ,,soți” cu căsătoria liber consimțită între ,,un bărbat și o femeie”. Termenul de ,,soți” creând ambiguitate, oferind opțiunea pentru minoritățile sexuale.

În prezent, familia nucleară tradițională se găsește într-o mutație spre un viitor incert și confuz. Trăim și asistăm din ce în ce mai agresiv la dezmembrarea familiei sub imperiul unui nou curent, acela de modernizare, care după unii scelerați, nu ar mai corespunde vremurilor actuale, promovând cu vehemență că atât familia cât și religia trebuie strivită cu orice preț. Fără îndoială că partizanii unei asemenea idioțenii poartă în spate un capital biografic dramatic, iar pentru ei, familia nucleară este un coșmar. Este un proces traumatizant, începând cu: instabilitatea relațiilor conjugale, divorțul, trăitul în concubinaj, familii monoparentale, liberalizarea avorturilor, nașterea de copii în afara familiei sau familii care nu mai vor să dea naștere la copii și nu în ultimul rând apariția așa ziselor familii homosexuale.

Modelul familiei standard, tradiționale, nucleare, idealizat de civilizația celui de al doilea val este recunoscut de societate ca fiind cel mai sănătos, pentru că structura lui corespunde necesităților umanității.

Aceste transformări ale familiei au consecințe importante asupra menținerii balanței demografice, care la rândul ei influențează dezvoltarea socio-economică viabilă.

Familia nucleară a ajuns în punctul critic al prezentului, moment când rolurile din cadrul ei încep să vibreze, provocând fisuri în matricea ei funcțională.

Suntem martorii unei lupte dureroase, care continuă, pentru redefinirea rolurilor bărbaților și femeilor în contextul evoluției fără precedent a societății în era informațională. Acest fapt are un impact deosebit privind modificarea perspectivelor ambelor sexe și atitudinea lor față de slujbe, drepturi juridice și financiare, responsabilități casnice și chiar raporturi sexuale.

Rolul sexelor se estompează și mai mult în urma cererilor și legiferării unor drepturi anacronice homosexualilor. S-au investit sume enorme în programele de incluziune socială și diversitate, toate devenind o alternativă a familiei nucleare.

Organizații nonguvernamentale înființate în acest scop, au acționat și acționează tematic prin promovarea identității de gen ca o opțiune liberă a individului, sădită și cultivată încă din copilărie. Toleranța și incluziunea comunității LGBTQ, legiferarea căsătoriilor homosexuale și a adopțiilor de copii de către aceștia, s-a materializat prin cererea înlocuirii termenului de tată și mamă, înveșnicit în codul nostru genetic. Anularea primelor cuvinte, mamă și tată, când pășim în viață, cu termenul de ,,părinte 1 și părinte 2”, sunt  elemente pe care le apreciez ca fiind de noaptea minții, conform sintagmei uzitate de popor. Documentul care impunea aberația a fost generat de politicile de la nivelul UE.

În concurs cu aceste anacronisme, în Occident sunt organizații extrem de active, care promovează paternitatea opțională, ,,stilul de viață fără copii” și se erijează în avocații ce apără drepturile acestora și combat propaganda în favoarea natalității și a interzicerii avorturilor.

O altă ciudățenie o regăsim în cuplurile ce își doresc copii și care deși sunt fertile, apelează la procesul de inseminare artificială în mame surogat, plătite pentru a purta sarcina. Personal refuz să cred în chimia eprubetei, ca soluție în perpetuarea umanității, sau altfel spus, rezolvarea natalității prin dezvoltarea incubatoarelor umane.

Toate acestea mă determină să consider că sunt semne, indicii ale decadenței umane.

Dacă nu le-am trăi am afirma că sunt fabulații, dar nu… nu este așa! Este un adevăr, un vector toxic al distrugerii familiei.

În concurs cu aceste câteva elemente distructive pentru familia nucleară mai sunt multe altele, cum ar fi: căsătoria la vârstă înaintată, mult peste treizeci de ani, determinată de dobândirea unei cariere profesionale și a unei locuințe sau trăitul în concubinaj fără a-și asuma responsabilități conjugale, apreciind căsătoria legiferată ca fiind perimată. Și nu în ultimul rând emanciparea statutului femeii, care fără nicio îndoială este benefic familiei, societății, însă odată devenite independente financiar, dau naștere la un singur copil, sau nu mai doresc să se căsătorească niciodată, îmbrățișând modelul de familie monoparentală. O altă problemă este cariera, așa cum declara o tânără: ,,M-aș gândi la căsătorie dacă aș întâlni omul potrivit, dar nu aș renunța la carieră pentru a mă mărita.”

Alte amenințări ce contribuie substanțial la denuclearizarea familiei au fost precizate de Preafericitul părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care atrăgea atenția asupra gravelor pericole ce perturbă sănătatea familiei în vremea noastră: „Din punct de vedere teologic-pastoral, observăm cât de expuse, solicitate și adesea amenințate sunt identitatea, coeziunea și armonia familiei creștine azi, în fața crizei economice (sărăcie, şomaj, nesiguranţă etc.), a crizei morale (laxism, libertinaj, senzualism pornografic, dezordini erotice ridicate la rang de normalitate, prostituție din rațiuni comerciale, trafic de copii, divorț, droguri etc.), a crizei spiritual-religioase (sectarism fanatic, prozelitism agresiv, sincretism confuz, relativism doctrinar, indiferentism nihilist etc.)”.

Prin urmare ne punem întrebarea firească: mai are valoare familia astăzi?

Răspunsul este cu siguranță DA!

Toate aceste elemente infecțioase, extrem de contagioase și agresive, care asaltează familia, caracteristici ale celui de Al Treilea Val al civilizației în care ne găsim noi astăzi, le apreciez ca fiind generate de un singur factor esențial, respectiv procesul de secularizare, adică o lume care s-a depărtat de Dumnezeu, iar conceptul de familie tradițională este relativizat.

Scriitorul A. Toffler în cartea sa Al Treilea Val, într-un capitol privind ,,Familiile viitorului” oferă câteva soluții, pentru stoparea denuclearizării familiei făcând abstracție de componenta religioasă. Desigur ele sunt caracteristicile tehnosferei din perioada celui de Al Doilea Val, practic să ne întoarcem în timp la parametrii din Era industrializării. Însă așa ceva nu mai este posibil în condițiile actuale, din acest considerent nici nu le-am mai enumerat.

Prin urmare, rămân la opinia mea că omenirea, societatea, în acest context sociopolitic al globalizării și secularizării, dominat de inteligența artificială are o singură variantă pentru a menține viabilă familia nucleară: întoarcerea cu smerenie la Dumnezeu. Altfel, umanitatea se îndreaptă în ritm accelerat spre apocalipsă.

Umanitatea poate fi menținută doar prin identificarea unor politici orientate spre favorizarea vieții în familia nucleară ce are un impact pozitiv în societate, spor demografic, economic etc.

Încă din antichitate, Platon ,,…orânduiește căsătoria între bunurile din afară; ea asigură nemurirea neamului nostru”.

În perioada novo-testamentară, căsătoria dintre un bărbat și femeie este inclusă ca făcând parte din Cele șapte Taine ale Bisericii și cunoaștem că Însuși Domnul Hristos a binecuvântat Nunta din Cana Galileii.

Propaganda malefică din acest veac al secularizării a relativizat Dumnezeirea și s-a depărtat de Adevăr.

Reliefarea aspectelor axiologice ale familiei tradiționale pentru care trebuie să luptăm sunt prezentate obiectiv de vrednicul de pomenire preotul Gavril Trifa:

„Pe plan educațional și formator, în general, familia reprezintă cea mai importantă comunitate. Pentru că principiul de viață îl constituie iubirea, mai precis comuniunea de viață și de iubire, din ea izvorăște o deosebită forță pedagogică, de formare a personalității, sub toate aspectele. Astfel, familia este mediul spiritual în care copilul, tânărul vlăstar urmează să-și contureze personalitatea morală. În organizarea sa proprie și specific creștină, ea oferă garanția de moralitate. Ea este un oficiu înalt al respectului, al demnității, al libertății intelectuale, al seninătății. Doar mediul familial oferă siguranță, liniște, afecțiune, seninătate, care aduc o atmosferă prielnică pentru o dezvoltare normală și echilibrată a tuturor membrilor ei. Ea este prima instituție de educație morală și pentru prima copilărie este mediul educativ moral prin excelență”. (Gavril Trifa, „Familia creștină–comuniune în iubire și responsabilitate”, în „Familie, Filantropie şi Etică socială”, Vol. 1, din cadrul Simpozionului Teologic Internațional, Alba Iulia, Ed. a X-a, 6-8 mai 2011, pp. 218-219).

Din aceste considerente chiar în condițiile de modernitate ale zilelor noastre, trebuie să ne întoarcem la valorile noastre sacramentale, pe care le-am primit de la strămoșii noștri și au asigurat perenitatea neamului românesc.

Un rol extrem de important în această ecuație îl au femeile, chiar în condițiile emancipării. Ele trebuie să fie apreciate la valoarea lor firească dăruită de Domnul Hristos, aceea de a fi mame.

Doamna academician Zoe Dumitrescu Bușulenga, remarcabil om de cultură care a dobândit cele mai înalte trepte ale demnităților intelectuale, afirma că orice titlu academic pălește în fața bucuriei divine de a fi mamă.

De asemenea savantul polivalent, academicianul Simion Mehedinți spunea că: „Femeile sunt temelia educației în fiecare generație”, „Luați seama, mame și soții! Pe cât de mare e menirea voastră, pe atât de mare trebuie să fie grija de copiii voștri, chiar din clipa dintâi a pregătirilor spre viață… De la voi pornește binele și răul.”

În concluzie, politicile promovate de UE prin laxismul lor acordă legitimitate multiplelor forme de uniune și asociere între diferite persoane, iar în ochii opiniei publice sunt percepute ca alternative ale familiei tradiționale.

Trebuie să revenim la valoarea familiei nucleare, tradiționale, dar nu la acea secularizată, ci la familia tradițională bazată pe valori creștine sacramentale, virtuți care întăresc familia și ne asigură viitorul.

Refuzarea valorilor tradiționale sacramentale este similară cu negarea existenței gravitației, este ca și cum ai păși într-o prăpastie și nu accepți că te vei prăbuși, sau dacă totuși în cădere vei realiza existența gravitației cu siguranță va fi mult prea târziu și vei suporta inevitabilul final.

                                Petru NICA 

                                                    Văratec, 27. 02. 2026