Matei DRAGOȘ, Panait Donici (1825-1905)

Matei DRAGOȘ*

Panait Donici (1825-1905)

Fig. 1. Panait Donici.

În istoria multimilenară din spaţiul carpato-danubiano-pontică, au existat două feluri de oameni:

– pe unii i-au ridicat favorurile, intrigile şi interesele personale;

– alţii au fost ridicaţi prin strălucirea minţii lor, bogăţia cunoştinţelor, geniul, aptitudinile, modestia, bunătatea inimii şi tezaurul virtuţiilor.

Pe când primii ne lasă reci şi indiferenţi, amintirea celor din urmă ne încălzeşte sufletul; dacă primii au rãmas oameni mari şi puternici doar pe timpul vieţii lor, ceilalţi au rămas eterni şi sunt un model pentru miile de generaţii de români şi ne mândrim cu ei, oriunde am fi, în România sau în afara ei!

Printre acei români,care prin sudoarea muncii lor, au făcut cinste ca român, fiind un bun orgnaizator militar, care prin strălucirea minţii, bogăţia cunoştinţelor militare, aptitudinilor sale a ĩncurajat dezvoltarea învăţământului şi sistemului sanitar. El a fost modest în viaţa de zi cu zi, bun în relaţiile cu prietenii şi duşmani, având un inepuizabil tezaur a virtuțiilor, fiind apreciat de personalităţile politice româneşti din secolele XIX-XXI.

Este vorba de cãpitanul-inginer Panaite Donici.

Născut la 13 iulie 1825, ĩntr-o familie de ţãrani fruntaşi din satul Porceşti, ţinutul Roman-azi localitatea Moldoveni, judeţul Neamţ.

Tatãl sãu a fost Miron Donici, care prin truda sa, a ajuns vel postelnic şi mare-boier.

Mama sa, Paraschiva Arion, casnicã şi o luptãtoare pentru drepturilor femeilor din România, a fost fiica marelui boier, Miron Arion, din satul Trifeşti, tinutul Roman, azi judeţul Neamţ.

Copilăria lui Panait Donici s-a împărţit între casa părintească şi a bunicilor de la Porceşti -Neamţ şi Valea Ursului – Neamţ.

„Copilaria mea – scria Panait Donici în memoriile sale – a fost un vis, deoarece am simţit căldura caldă a părinţilor, bunicilor, prietenilor, vecinilor şi animalelor din preajma mea…”

Numai că acestă frumoasă copilărie a fost brusc întreruptă de studii.

Iniţial primele litere le-a învăţat acasă, împreună cu bunicul său Dimitrie Drăghici, apoi a fost trimis la studii.

A urmat succesiv Şcoala Nr. 1 Roman (1832-1836), Şcoala Domnească din Iaşi (1836-1844), Şcoala Politehnicii şi de Poduri din Paris (1844-1850).

După terminarea facultăţii, tânărul Panait Donici a fost angajat ca inginer la Căile Ferate Franceze (1850-1854).

Pentru a evidenţia activitatea lui Panit Donici, m-am gândit să enumăr o parte din activitatea socio-profesionalã:

=1854-1857 Director la Ministerul Lucrărilor Publice din Moldova

=1855=ridicat la gradul de locotenent.

=1857-1859 Inspector General la Ministerul Lucrãrilor Publice din Moldova.

=27.04-10.06.1859, 10.11.1859-3.04.1860 Ministrul Lucrãrilor Publice din Moldova.

=10.06-30.07 1859 ad-interim. (Care ţine locul titularului, care este provizoriu.Dex.ro) Ministrul de Externe al Moldovei.

=27.12.1859-12.01.1850 ad-interim la Ministerul de Finanţe a Moldovei.

=13-20.01.1860 ad-interim la Ministerul Cultelor a Moldovei.

=31.05.1860=ridicat la gradul de cãpitan.

=2.06.1859 – Organizarea Batalionului de Geniu din Moldova.

=8.09.1860 – Organizarea Batalionului de Geniu din Valahia.

=12.09 – numit Inspector General al drumurilor din Moldova şi Valahia.

=6.08.1864 – Art. I. Dl. Panait Donici, membru în Consiliul tehnic, este numit Director la Ministerul de Interne pentru lucrările de Agricultură și Lucrări Publice; conservându-și funcția se ocupă de Consiliul tehnic, fără altă retribuție decât a postului de Director. (Buciumul 63)

=a organizat corpul tehnic ingineresc din Principatele Unite.

=1.03-17.08.1867 prefect al judeţului Vaslui

=18.08-12.11.1867 prefect al judeţului Roman

-a construit parcul central din oraşul Roman

– a proiectat gara din Roman

=13.11.1867-15.11.1868 Ministrul Lucrãrilor Publice

Fig. 2 – În anul 1869

=29.05.1868=constituirea CFR

 – Construirea şoselelor Târgu Frumos-Roman, Mărăşești-Focşani, Buzău-Focşani, Cotroceni- Grozăveşti (din Bucureşti);

– Construirea canalului Arcuda-Joiţa pentru abaterea fluviului Dâmboviţa înainte de a intra în Bucureşti;

 – Construirea cazărmilor militare din Roman, Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Iaşi;

 – Contruirea liniei de telegraf Iaşi-Cernăuţi, Iaşi-Roman-Bacău;

 – Proiectat 17 poduri metalice din România (ex: Horia-Roman);

 – Construirea căilor ferate Bucureşti-Giurgiu, Suceava-Roman, Tecuci-Bârlad, Giurgiu-Smârdan, Gara de Nord-Gara Filaret, Iaşi-Urziceni;

– Construirea a douã lãcaşuri de cult: Horia şi Valea Ursului, în fostul judeţ Roman;

=Legea drumurilor (Vezi Romanulu, 30.10.1868, p. 79)

= 15.07.1867-16.02.1869,17.02.1869 – deputat

=desfiinţarea taxelor la trecerea podurilor statului.

=6.04.1869-27.01.1870= Membru în Comisia româno-austro-ungarã de reglementare a frontierei.

=22.1-10.05 inspector tehnic la CFR

=1881=se retrage la moşia din Valea Ursului – Neamţ

=1881=a fost membru fondator și apoi membru de onoare al Societății Politehnice din România.

=25.11.1881-numit membru în Consiliul General al judeţului Roman

=1.10.1882-Membru în Comisia de agricultură a județului Roman.

=1883-1905 – a donat 20.000 de lei/anual pentru spitalul din Vaslui.

=10-22.06.1885 – delegat în Comisia de evaluare a elevilor Scoala tehnică de instrumente agricole din Iași.

=5.01.1890 – oferă 70 de lei ĩn folosul Ligii Culturale (1leu – 35 de lei azi, 2450 de lei azi)

=9.04.1891 – participã la Conferinţa inginerilor din România (Iaşi).

→1892 propune şi se aproba de cãtre Miniterul Instrucţiunii o implementare a cursurilor tehnice în învãţãmântul preuniversitar: tâmplărie, cismărie, tinichigerie;

=19.09.1893 – ofereă suma de 100 de lei pentru Fondul de ajutorare a românilor ardeleni amendaţi de autoritãţile din Ungaria.

=1895 = oferă Academiei Române suma de 600.000 de lei pentru ajutorarea copiilor sãraci.

=18.07.1896 = Ministerul exprimă mulțumirile sale următoarelor persoane generoase, care cu ocazia distribuirii premiilor, la examenele de final de an, au dăruit elevilor merituoși mai multe obiecte de valoare și bani: D-lui Panait Donici, proprietar în comuna Valea Ursului, județul Roman, dăruind 27 cărți și 20 lei;

=25.10 = D. Panait Donici, proprietarul moșieiValea Ursului, din comuna Giurgeni, județul Roman, oferind gratis acelei comune localul unde se află instalat oficiul primăriei, precum și mobilierul necesar; ministerul îi aduce viile sale mulțumiri. (Constituțional, 374)

Fig. 3. În anul 1906.

=1895-1896 = scrie un ,,Calendar al anilor 1900-2026”.

Potrivit lui Panait Donici: ,,…baza sărbătorilor ortodoxe să fie menținută întocmai, adică să se ia ca punct de plecare luna nouă din Martie, iar calendarul însuși să fie modificat în 1899 în următoarele condițiuni: La 4 Iulie 1899 să se decreteze atât în biserică cât și în administrațiile publice, că vom fi în ziua de 16 Iulie, adică în loc de 4 Iulie să scriem 16 Iulie și astfel vom fi la zi cu calendarul Apusan. Aceasta s’ar putea face lesne, fără să se altereze nici rândul sărbătorilor, nici postul de Sf. Maria, căci între 4 și 16 iunie nu cade absosolut nici o sărbătoare și nici un post. Dacă nu se va proceda astfel, atunci în 1900 deosebirea între calendarul nostru și calendarul Apusan, va fi de 13 zile, în loc, de 12 ca ani, și după cursul anilor, deosebirea va fi de o lună, două luni etc. (Universul 69)

→Propunea ministrului Intrucţunii Publice, Spiru Haret pentru viitoarae lege a Învãţãmântului din 1901, înfiinţarea unor şcolii pe meserii:

– A. Şcoala elementară de meserii pentru băieţi şi fete (în Roman, Bacău, Iaşi, Tulcea, Craiova, Bucureşti, Ploieşti, Brãila)

– B. Şcoala inferioară de meserii la Craiova şi Slatina;

– C. Şcoala superioară de meserii pentru băieți la Iaşi și Galaţi;

– D. Școala de artă şi meserii în toate capitalele de judeţe;

– E. O secţie de conducători de vehicule cu tracţiune mecanică, în fiecare regiune istorica.

– 1890-1905 = A oferit 22 de burse elevilor din cadrul Şcolii inferioare de meserii Roman;

=1888-1905 consilier județean al județului Roman.

=1898= proiect de lege asupra regulării cursului apelor aprobat de Parlament, la ideea lui Panait Donici din 1868…

=2.03.1903= Ministerul Instrucțiunei publice a conferit medalia Bene-Merenti clasa I d-lui Panait Donici pentru lucrări literare și tehnice (Adevărul 9).

=1905- lãsa prin testament suma de 1.000.000 de lei Spitalului Drãghici din Vaslui

Panait Donici a trecut în eternintate la 22 august 1909, fiind înmormântat cu onoruri militare în apropierea bisericii cu hramul Sf Dimitrie din Valea Ursului.

Fig. 4. Locul de veci din Valea Ursului.

În cinstea sa, după 1990, Consiliul Local Roman a hotărât ca o stradă din urbea romaşcană să îi poartra numele: Panait Donici iar Institutul Militar de Geniu, Construcții și Căi Ferate „Panait Donici” Râmnicu Vâlcea, ĩi poarta numele.

Totodată o stradă din localitãţile Roman – Neamț, Valea Ursului – Neamț, Zavideni -Vâlcea îi poartă numele.

În anul 1914 s-a realizat un bust din bronz, aşezat pe un soclu de piatră în Bucureşti (Lista  monumentelor istorice din București).

Fig. 5. Bustul lui Panait Donici – Bucureşti.

Bibliografie:

Dragoș Matei, Memoriile lui Panaite Donici, manuscris, Roman, 2012;

Marius Ciutacu, Totul despre Panait Donici, în ziarul Curierul /17 II 2012;

Wikipedia.ro

Prof. Matei V. Dragoş, Un promotor al tehnicii româneşti: Panait Donici (1825-1909), revista Lohanul, nr. 26, iunie 2013, p.2 6-27.

ConstantinTomșa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editura Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 111

Constantin Prangati, Oameni politici și de stat din judetul Neamț (1864-2003), Ed. Babel, Bacău, 2004, pg. 143-144

Constantin Prangati, Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț, Ed. Crigarux, 1999, pag. 76

Mihaela Tihon, Marius Neculai, Personalități romașcane, Colecția Studia Et Documenta – No. 23, Academia Historico – Iuridico – Theologica Petrus Tocănel – Istituti Theologici Franciscani Roman, Ed. Serafica, 2012, p. 65-66

*profesor de istorie la Şcoala Gimnazială nr. 16, „Take Ionescu”, Timişoara