Marcel MIRON, Poeme noi

Marcel MIRON*, Poeme noi

Pensionar îmbisericit

Preotul pensionar

este un artefact

în biserica luptătoare

și de toate vorbitoare.

Duminica vine Hristos

mă mângâie pe frunte

și revin la viață:

cânt, vorbesc, râd, povestesc.

De luni stau iar cuminte

în raftul de cărți de cult

și sticlele cu vin liturgic:

un colet gânditor,

până sâmbătă

când vin preoții

să pomenească morții.

Solemn, îmi toarnă și mie pe cap

vinul de paos.

Atunci devin un artefact

inspirat și vorbitor.

Iubire

O iubire

de dincolo de cuvinte.

Călător prin ceruri

cauți florile luminii

de pe gura de zâmbet

a copilăriei.

Departele

nu-i prea departe

la marginea lumii

miroase a rai.

Imbold primăvăratic

                                                         lui Nichita Stănescu

Într-un măr din livadă

pregătit să fie mire

un puf

desprins de sub aripa unui guguștiuc

se zbătea în bătaia vântului

pe un mugure

în care visau trei flori.

Am eliberat puful!

Vântul l-a luat la sânul lui

și au zburat

într-o plimbare înșelătoare.

A doua zi

mărul a înflorit

cuprins de dorul

penei călătoare.

Clipa

Cea mai importantă unitate

de măsurat

curgerea vremii.

În ea sunt

nanoanotimpurile

nanolumile

și nanosăptămânile

nanozilele

nanoorele

nanoclipele

fiicele bunicii Clipa.

Într-o regată de

nanocorăbii

vâslim din portul nanotimpului

spre nanoinfinitul

nemărginitei veșnicii.

Baladă despre nimic

Mi-e dor de nimicul din mine

și-l caut mereu:

oare îl voi descoperi

în drumul spre Dumnezeu?

Mi-e dor de nimicul din tine

în care doarme chipul meu:

descoperi-l-vei tu

în drumul spre Dumnezeu?

Se pare că eu

sunt nimicul tău

și tu ai fi nimicul lui Dumnezeu,

dar cum va mai înflori nimicul tău

când va fi așa de departe

de cuibul nimicului meu?

Și dacă din nimicul tău

scazi nimicul meu

nu-l vei întrista pe Dumnezeu?

Nimicul tău

și nimicul meu

înmulțindu-se mereu

îl face să zâmbească

pe Dumnezeu!

Când vom păși pe cântar de azur

tivit cu stele de jur împrejur

nimicul tău

și nimicul meu

se va împlini în nimicul

din care ne-a trezit Dumnezeu.

*Schiță autobiografică: Miron Marcel s-a născut în 29.10.1951 la Cozmești, județul Vaslui. A urmat școala primară în Cozmești, școala generală în Oșești, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Institutul Teologic de Grad Universitar din București. Preot 01.12.1973 la Boțești, Vaslui; 1982 la Parohia „Sf. Ap. Toma” – Huși; 1990 – 2010 protopop al Protopopiatului Huși; pensionat la 01.08.2021. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași. Cărți publicate: – „Versuri albastre și aurii”, Editura Junimea, 2015; – „Caiere de lumină”, Editura Gens Latina din Alba Iulia, 2015; – „De la Kogaion la Athos”, Editura Timpul din Iași, 2016; – „Spre orizonturi albastre”, Editura Timpul din Iași, 2017; – „Șarpele de pe balustradă”, Editura 24:ORE, 2018; – „Poeme din anticamera vieții”, 2020; – „Vise pe Tabor”, Editura Timpul, Iași, 2020; – „Raze de lumină”, Editura Rawex Coms din București, 2023. Publică în Lumină lină, Scriptor, Poezia, Convorbiri literare, Hyperion, Ardealul Literar și Artistic, Expres Cultural, România literară, Bucureștiul literar și artistic, Liter Club, Însemnări ieșene, Cronograf, Feedback Iași, Rapsodia Sibiu, Conexiuni etc.