Magdalena Gheorghiţă*, Evaluare şi calitate în educaţia nonformală

Cadrele didactice care predau în cadrul palatelor şi cluburile copiilor, aplică moduri diferite de evaluare autoevaluare, având în vedere diferenţele semnificative dintre educaţia nonformală şi cea formală. De aceea este necesară analizarea câtorva elemente care transformă o activitate de cerc într-o sursă de cunoaştere solicitată, căutată.

 

CALITATEA este reflexia actului educaţional din punctul de vedere al eficienţei şi al valorii adăugate a rezultatelor/ performanţelor elevilor. Nu se poate analiza calitatea în afara actului evaluării care cuantifică efectele produse de procesul educaţional asupra dezvoltării cognitive, afectiv – volitive şi sociale a copiilor.

 

Educaţia pentru calitate – nu asigură numai formarea abilităţilor şi competenţelor, ci şi motivaţia, raţiunea, justificarea şi suportul/ contextul social pentru aplicarea lor.

Caracteristicile educaţiei pentru calitate sunt:

• aşa cum educaţia este un drept, educaţia de calitate susţine respectarea tuturor drepturilor omului;
• se bazează pe 4 principii determinante: a învăţa să înveţi, a învăţa să faci, a învăţa să fii, a învăţa să coexişti şi să convieţuieşti cu alţii;
• priveşte subiectul învăţării ca individ, membru al familiei, membru al comunităţii, cetăţean global, contribuind la formarea competenţelor aferente tuturor acestor roluri;
• modelează curriculum şi programele pentru a fi conectate la contextele actuale economice, de mediu şi sociale;
• este susţinută de trecut, relevantă pentru prezent şi pregăteşte indivizii pentru viitor;
• este măsurabilă;
• conduce la asimilarea de cunoştinţe, abilităţi de viaţă, perspective, atitudini şi valori.

 

COMPONENTELE ACTULUI EDUCAŢIONAL supuse evaluării în cadrul educaţiei nonformale pot fi: contextul/ climatul educaţional, curriculum-ul, metodele didactice, rezultatele.

La o analiză atentă a interacţiunii dintre ele, se poate remarca faptul că aceasta:

–  asigură motivaţia învăţării în zona educaţiei non-formale (spre deosebire de cea formală) având în vedere contextul şi abordarea (ca numitor comun al curriculum-ului şi al strategiei educaţionale utilizate);

• asigură procesul autoevaluării, având în vedere rezultatele învăţării;
• pune bazele învăţării pe tot parcursul vieţii (Lifelong learning), dacă luăm în considerare faptul că educaţia nonformală nu are caracter de obligativitate şi are la bază interesele de cunoaştere, hobby-urile copiilor, ca oportunităţile oferite din punctul de vedere al opţiunii pentru o anumită carieră profesională. Prin educaţia nonformală realizată în cadrul palatelor şi cluburilor copiilor, se pun bazele nevoii de auto-perfecţionare a copiilor care frecventează anumite cercuri din dorinţa de a „fi mai buni” în domeniul lor de interes.

 

CONTEXTUL EDUCAŢIONAL (climat educaţional, relaţia profesor – elev) este evidenţiat de următoarele caracteristici ale actului învăţării la activitatea de cerc:

• lipsa constrângerilor
• învăţarea centrată pe elev
• lucrul în echipă/ritm propriu de lucru
• absenţa presiunii evaluării convenţionale
• absenţa presiunii factorului „timp” în relaţia activitatea de cerc/ programă/ curriculum
• flexibilitate
• relaţia profesor – elev de tip dialogic
• stabilirea unor seturi de valori comune acceptate de elevi în urma relaţiilor de cooperare, toleranţă, egalitate, absenţa competitivităţii exacerbate sau a individualismului promovate de sistemul educaţiei formale.

 

MOTIVAŢIA este „vitală” şi descrie diversele motivele pentru care un anumit cerc este mai frecventat decât altul. De exemplu:

• cercul frecventat are la baza un hobby sau un interes propriu de cunoaştere nesatisfacut de educaţia formală;
• valorizarea personală a elevilor;
• contribuie la dezvoltarea personală a elevilor;
• elevii îşi pot structura sisteme de cunoştinţe, abilităţi, competenţe – luând în considerare faptul că educaţia nonformală devine liant între educaţia formală şi cea informală.

 

Cu cât motivaţia este mai mare, cu atât succesul educaţional este mai uşor de atins şi calitatea acestuia mai mare

Cum evaluăm contextul educaţional?

1. Una dintre eficiente şi rapide metode de evaluare a contextului este CHESTIONARUL (cu mutriţe: J, L etc). Întrebările pot să varieze de la: „Cum te-ai simţit azi ?” , Cum a fost atmosfera la cerc astăzi?, până la:  Ce ai aflat despre tine azi? Întrebările trebuie să se centrate pe dimensiunea pozitivă a actului educaţional.

Pe baza chestionarelor se poate analiza evoluţia progresivă sau regresivă a contextului, precum şi impactul asupra motivaţiei învăţării.

 

1. INDICATORI

Calitatea contextului poate fi evaluată pe baza unor indicatori calitativi şi cantitativi.

Exemplu:

• Participarea permanentă a elevilor la activităţile de cerc (o proporţie medie de 80%, de ex.);
• Interes pentru respectarea regulilor de grup (foarte mare, mare, mic);
• de elevi participanţi la activităţile de cerc;
• de elevi participanţi la activităţile extraşcolare;
• de lucrări finalizate în echipă/individual în termenul stabilit;
• Interesul pentru utilizarea echipamentului din dotarea cercului pentru obţinerea unor rezultate mai bune.

*Magdalena Gheorghiţă este profesor CARTING, la Clubul Copiilor Roman