IMPRESII DE NEUITAT

IMPRESII DE NEUITAT

Nina Vasilii
„…Viața nu-i decât o punte de lumină/două ziduri de lumină oglindindu-se unul în altul/două ziduri de foc arzând unul în altul…” Cornel Paiu

     Onoare deosebită să fiu invitată la un eveniment inedit „Seară Basarabeană”, reprezentată printr-un dialog cultural între orașele: Roman, Bacău, Buhuși, Piatra-Neamț, Botoșani, Chișinău, Barcelona, diriguit cu dragoste, cu dăruire, cu brațe întinse de dor de către Îngerii de printre noi (impropriu) și la propriu de remarcabilii Alexandru Mihaila, jurnalist, scriitor, Redactor-șef, Editura „PapiruS Media” împreună cu Părintele Cornel Paiu, scriitor, poet, critic literar, Președinte al Societății Culturale „Clepsidra”, Director al Editurii „PapiruS Media” (s-au întâlnit Burebista cu Deceneu!!!), desfășurat la Restaurantul „Corabia”, având ca amfitrion un brav amiral – Victor Barcan. Am asistat, mai bine zis, am participat la o activitate prin conținutul căreia, s-a înălțat pe podium de lumină – CUVÂNTUL! Acest sublim și veșnic dor –

cuvântul Limbii Române, absorbit cu nesaț din seva maternă, din dulcele lapte al țâței MAMEI…

Însuși scopul acestei acțiuni este nobil, întrunind în sine dorința de-a apropia cele două maluri de Prut; de-a îndreptăți suferința Basarabiei, demonstrăndu-i-se că ACASĂ este iubită, ACASĂ este plânsă, ACASĂ este așteptată, ACASĂ i se înalță PARASTAS de LUMINĂ…
Scriitorul Alexandru Mihăilă și-a asumat cu seriozitate întreaga responsabilitate de-a depista consecvent „inimi talentate”. Bine, dar odată depistate, talentele trebuiesc șlefuite! Și iar distinsul profesor cu migală și răbdare șlefuiește nestematele până la strălucire. Multe? Puține? Contează? Prețios e actul în sine! Dar STELUȚE au început să strălucească pe pajiștea de lumină a Literaturii Patriei… Ludmila Sandu, precum Smărăndița, a făcut pocinogul!!! Apoi au urmat Svetlana Iurcu, Cristina Costov, Dorina Codreanu, Lidia Vrabie, Nina Vasilii… Sper într-o continuare de șir!
Fericită să invoc momentul oferirii cuvântului în fața selectei audiențe (estimez, aproximativ 150 persoane: scriitori, oameni de artă, oameni de suflet) și umilei mele persoane. Dar, vai! De prea multă emoție, am muțit… Sper că tăcerea mea sau cele trei fraze (salut la repezeală!) să le fi vorbit oaspeților prezenți mai mult, să-mi fi citit în ochi imensa dragoste pentru tot ce înseamnă românesc…

Dar vroiam să spun atât de multe! Vroiam să vorbesc despre emoția ce mă încearcă de fiecare dată când trec Prutul, despre lacrimile strigate când vorbesc cu țarina străbună a României, despre vitalitatea cuagulată în gând și suflet că sunt parte indispensabilă a acestui frumos și unic Univers – Universul Limbii Române! Am vrut să-mi împărtășesc tuturor bucuria trăită în dimineața zilei, înainte de eveniment, în timpul hoinărelii noastre, împreună cu fiica, (Tincuța-Felicia – ofranda din inima mea adusă Patriei, dovadă a credinței și continuității prin sânge și gând, proaspătă absolventă a colegiului „Henri Coandă”), pe străzile orașului Bacău. Absolut impresionată! Păsările cântă românește, iarba înverzește românește, pietrele pavate în străzi, mărturii ale istoriei, tac și ele românește… Dar cea mai frumoasă trăire – să aud oamenii, să aud în juru-mi doar vorbire românească!!! Vorbire pură, duioasă și atât de dragă… Apoi, afișe, reclame, denumiri – toate în Limba Română! Sau cum spune un vers de al meu „…și-această boltă de slavă – Limba Română!
Doamne! Ce Oameni minunați am întâlnit!!! Câtă bucurie în suflet să fac cunoștință cu o fostă basarabeancă, actualmente locuitoare a orașului Roman – distinsa profesoară și scriitoare, Natalia Rusu, 85 ani. Ce dragă mi-a devenit!!!

I-am spus că vreau s-o iau cu mine la Chișinău și mi-a răspuns fericită, printre lacrimi: “Ia-mă, dragă, dar du-mă la Tighina mea”… Care este semnul de convenție între basarabenii care se întâlnesc în poalele României-mamă? Încep a vorbi rusește! Ce să facem, dacă acesta ni-i chinul, ni-i călăul, dar și a doua limbă care ne unește?! N-am să uit niciodată povața dată de către inegalabila Doamnă. Cu tact, parcă cu grijă să nu mă supere, mi-a șoptit: „Doamnă, o femeie de aur ca dta, cu vorba de aur ca a dtale, trebuie să poarte în urechi cercei de aur, și atât!” Am zâmbit, nu știam ce să-i răspund, doar cu câteva clipe înainte o altă doamnă îmi spusese că este impresionată de bijuteria mea și că mi-a admirat-o pe tot parcursul evenimentului, dorindu-mi s-o port sănătoasă… Mă rog, am eu niște gusturi mai pretențioase și, special pentru acest eveniment, mi-am comandat bijuterii masive handmade să se asorteze cu rochia. Dar, Știe Doamna Natalia Rusu ce știe și are dreptate! I-am explicat că mi-au fost furate din casă absolut toate obiectele din aur – și cerceii, și lănțișor, și pandativ, și câteva inele, dar care fapt nu m-a întristat prea mult, poate doar inelele de căsătorie… Dumneaei a insistat să țin cont de sfatul ei. Am să țin cont, Doamnă Natalia, am un obiect de aur moștenit de la Mama, am să-l transform într-o pereche de cercei, care îmi vor aminti întreaga viață de Dumneavoastre! Am primit în dar de la Doamna Profesoară trei cărți, munca Dumneaei! Le apreciez enorm de mult și au fost primele (din toată colecția care am câștigat-o!), pe care le-am citit dintr-o răsuflare… Interesante, scumpe cărți!
„Nici un leac pe lume nu-i împotriva dorului,
Numai drumul ce te cheamă dincolo de Prut și vamă.”
Natalia Rusu

 

Dar ce mare fericire să întâlnesc la acest eveniment Poetul! Da-da! Poetul, pe care visa-i să-l văd aevea… Iar așteptările mi-au fost mai mult decât îndreptățite! Un chip luminos, pe care și-a tras țărm marea, doar că marea liniștită; ochi scânteietori, nobili de la dragostea emanată și-un zâmbet îngeresc, fascinant, cald… Dar buzele! Ah, buzele Poetului… Pe ele se plimbă veșnicia de mână cu doina… Și sufletul! În sufletul Poetului încape nemărginirea! Oare cine m-a învățat să citesc pe chipul oamenilor, să le percep noblețea înainte de-a o palpa?! Cu siguranță mama și tata, îngerii mei dintotdeauna… Da, vorbeam mai sus despre Poetul! Este El, Poetul – Domnia sa Laurentiu Vasiliu!!! Fericită-fericită-fericită să-l cunosc ca pe un bun Prieten! Un Prieten remarcabil – Profesor, Filosof, Scriitor, Poet și nu în ultimul rând – Om!!! Să ne trăiești, Poete!!!
S-a mai trecut un eveniment. Un eveniment în timpul căruia au fost promovate talentele scriitoricești ale basarabenilor.

Și cum aș putea să nu menționez PRIETENIA, care s-a înfiripat între mine și frumoasă la chip și suflet scriitoarea, mai mult decât promițătoare – Lidia Vrabie! La candela omeniei aprinsă de Dumneaei în amintirea sfinților răstigniți – Părinții noștri, ne cheamă să ne iubim pământul și familia ca pe comori inestimabile, să le iubim până la lacrimi… Ne-am strâns în brațe cu durerea simțului că avem un suflet geamăn și că vom fi prietene pentru totdeauna.
Cultura și Arta neamului nu pot fi despărțite! Ele vor perpetua veșnic prin nedreptate și împlinire, prin crize și apreciere, prin întuneric și lumină, prin nevoi și bucurii, prin ACTUL UNIRII săvârșit de bravi patrioți ai neamului. Plecăciune, Stimate Alexandru Mihăilă și Cornel Paiu!
…toți proprietarii cerurilor să devenim UNU/o singură ființă
cu carne și cuvânt…/prin Unu se împlinește lumina! Prin Unu
accede lumina!/prin Unu lumina biruie! (Toți să devenim UNU)