Gustavo Gac-Artigas (New York), Tríptico lirico de Carmen Peregrina/ Tripticul liric de Carmen Peregrina*

Tríptico lirico de Carmen Peregrina

Cuando tomé el Tríptico en mis manos mis manos ardieron, los versos en llamas salían de las páginas del poemario subiendo en un canto de amor hacia las nubes traspasando mi mente y mi carne, mísero mortal en busca del amor.

La poeta se inmolaba, se inmolaba buscando un futuro ya vivido, imaginado, pero no realizado, ofrecía su cuerpo y su mente al amor, ese acto supremo parte de otro futuro, pero como todo futuro inalcanzable en este mundo.

Camino insondable el de un ave peregrina que vuela en el verso.

Tríptico canta en tres idiomas, y no podía ser de otra forma, una sola lengua no alcanzaría para tanto amor.

Peregrina en este mundo, Carmen nos lleva a otros mundos, nos invita a inmolarnos, a soñar en versos, a amar en poesía, a la entrega total del cuerpo y espíritu, a perecer para vivir el fuego del Amor eterno, ese fuego del que Carmen nos ofrece una primera llama y en su calor nos abrasa.

La palabra cual sudario sagrado nos envuelve, la hoguera purificadora nos eleva, el verso, espejo del alma, nos regresa al pasado, nos besa de ardientes labios, nos vuelve inmortales en el amor, en el deseo.

La poeta ruega a la palabra la guíe en su búsqueda del Amor, en su búsqueda de sí misma, en nuestra búsqueda de ese Amor que en alguna parte del universo nos espera para consumarse.

Gustavo Gac-Artigas, New York, Julio de 2024

Tripticul liric de Carmen Peregrina

Când am luat Tripticul în mâinile mele, mâinile mi-au ars, versurile înflăcărate au ieșit din paginile cărții de poezie ridicându-se într-un cântec de iubire spre nori străpungându-mi mintea și carnea, muritor mizerabil în căutarea iubirii.

Poeta se sacrifica, se sacrifica în căutarea unui viitor deja trăit, imaginat, dar nerealizat, își oferea trupul și mintea iubirii, acel act suprem parte a unui alt viitor, dar ca orice viitor de neatins în această lume.

Cale de nepătruns, cea a unei păsări peregrine care zboară în vers.

Tripticul cântă în trei limbi, și nu ar putea fi altfel, o singură limbă nu ar fi suficientă pentru atâta iubire.

Pelerină în această lume, Carmen ne poartă în alte lumi, ne invită să ne jertfim, să visăm în versuri, să iubim în poezie, la dăruirea totală a trupului și a spiritului, să pierim pentru a trăi focul Iubirii veșnice, acel foc din care Carmen ne oferă o primă flacără și în căldura lui ne arde.

Cuvântul ca un giulgiu sacru ne învăluie, focul purificator ne înalță, versul, oglindă a sufletului, ne întoarce în trecut, ne sărută cu buze arzătoare, ne face nemuritori în iubire, în dorință.

Poeta imploră cuvântul să o călăuzească în căutarea Iubirii, în căutarea ei de sine, în căutarea acelei Iubiri care undeva în univers ne așteaptă pentru a ne desăvârși.

*Traducere în română de Carmen Bulzan. recenzie la vol. Carmen Peregrina, „Tripticul liric. Studii/ Triptoco lirico/ Lyrical triptych/ Triptyque lyrique”, Ed. Kult, Drobeta Turnu Severin, 2024.