Emma Felicia Dimitriu, UN MEDIC ITALIAN ÎN PRINCIPATE, DR. VAFRINO MARINI (1823-1892) – OMUL ȘI EPOCA SA

UN MEDIC ITALIAN ÎN PRINCIPATE, DR. VAFRINO MARINI (1823-1892) – OMUL ȘI EPOCA SA

EMMA FELICIA DIMITRIU

În această toamnă a apărut sus numitul roman documentar bilingv româno-italian,

al doctorului Dan Gabriel Arvătescu la Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, director Viorel Nicolau, cu traducerea în limba italiană a poetei scriitor, eseist, pictor și jurnalist Emma Felicia Dimitriu, un incitant parcurs bibliografic, care se întinde pe o suprafață de 335 de pagini. Titlul sugestiv “Un medic italian în Principate, doctor Vafrino Marini (1823-1892), omul și epoca sa”, ne aduce în primul plan viața și activitatea acestuia pe o întindere geografică de proporții, de la Italia la Principatele Române (respectiv România), implicându-se și dedicându-se profesiei de medic, pe care a “propovăduit-o” toată viața, pornind de la studiul medicinei în locul natal, italian, urmaș și purtător a ștafetei de medic al tatălui său, al renumitului doctor Fillippo Marini, medic desăvârșit cu înalte performanțe în medicina italiană, recunoscute și promovate.

Romanul biografic redă în detaliu nașterea, copilăria, tinerețea vizavi de studiul profund și pasional al medicinei doctorului Vafrino Marini, început în Italia și sfârșit pe teritoriul Principatelor Române ale epocii secolului al XIX lea. Lungul drum al afirmării sale trecând frontiera țării de naștere, viața de familie, perioada dedicată medicinei ca medic și apoi ca și chirurg, strategiile sau luptele interioare și cu cele ale epocii în care dominau neajunsurile materiale sau micile conspirații ale unor așa numiți “colegi”, care în toate epocile au încercat manipularea, forțând și manevrând sistemul pentre a acapara putere, valurile vieții de familie ca și numite schimbări de fond, apusul unei munci colosale, cu dăruire, abnegație, profesionalism și precizie ca medic, ca docent, ca om… sunt relatate cu lux de amănunte de autor, cu documente originale care atestă veridicitatea și originalitatea acestui roman documentar.

Volumul cuprinde 12 capitole, un inedit itinerar cât viața însăși, anexate în finalul cărții toate manuscrisele-document despre care am amintit mai sus, titulaturile doctorului Vafrino Marini în limba latină, în care se oglindesc capacitățile intelectuale și profesionale a acestuia și mai ales documentele lăsate ca moștenire medicinei, cu terapii și tehnici medicale care se folosesc și în zilele noastre.

Pe scurt, acest roman documentar tradus în limba italiană a fost prezentat la Casa de Bătrâni “Conte Arturo Da Prato”, localitatea Caldiero, provincia Verona de mine însămi, fiind asistentă medicală în această fundație de aproape trei ani. Impactul cu realitatea în domeniul sanitar, cu problemele asemănătoare unui spital de bătrâni- ca și cu membrii din toate clasele sociale ce funcționează în această instituție, de la doctor, asistent social, psiholog, fisioterapist, asistent medical, infirmier și de partea cealaltă pacienți, a stârnit curiozitatea acestei cărți  prin însuși titlul generic “La vita di Vafrino Marini ” – un italian ce a promovat medicina în România secolului al XIX-lea.

S-au citit anumite pasaje interesante din volum, s-au dezbătut problemele cu care s-a confruntat domeniul sanitar al acelor vremuri, stârnind curiozitatea audienței, satisfăcută și de faptul că Italia, medicina italiană, a fost dintotdeauna în primul plan și printre primele locuri în Europa în ceea ce privește studiul raportat la tehnică și la salturile stiințifice uriașe care au avut rolul de a prelungi viața, de a vindeca și ameliora anumite boli ale corpului uman.

În loc de finalul final, am spilcuit câteva trăsături ale scriitorului-doctor Dan-Gabriel Arvătescu, medic de chirurgie generală în orașul meu natal, Roman, unde practică medicina și în prezent, o prezență activă în viața comunității romașcane (născut pe 22 mai 1960 la Câmpulung Muscel)

În urma multor specializări devine medic primar de chirurgie generală – la Iași, susține stagiul de pregătire la Spitalul din Padova-iată, din nou, Italia, legătura permanentă a acestor două state. Ca urmare a unor specializări, medicul Dan-Gabriel Arvătescu a devenit cunoscut și apreciat de către colegi, pentru anumite practici desfășurate în premieră la Spitalul din Roman, introducând chirurgia laparoscopică în 2004 și endoscopia diagnostică  în 2008; prima colectomie laparoscopică în 2009, prima endoscopie terapeutică (bandare de varice esofagiene) în 2016. A efectuat până în prezent peste 13.000 de intervenții chirurgicale și peste 3000 de endoscopii.

Pe lângă activitatea propriuzisă ca medic, a luat parte la viața medicală stiințifică publicând diferite studii de specialitate, a participat cu lucrări la congrese naționale de chirurgie. Ca recunoaștere a valorilor și meritelor în activitatea sa profesională a fost ales membru în Consiliul Județean al Medicilor în anul 1997, iar din 2009 deține funcția de vicepreședinte al acestui organism. Din anul 1995 este membru al societății de Istoria Medicinei di Roman si di 2015 este vicepreședinte al acestei societăți.

Dr. Dan Gabriel Arvătescu s-a promovat și în domeniul literar prin conturarea unui profil intelectual deosebit, fiind autor a 7 cărți publicate:

Eu, chirurgul- monologuri dialogate- Ed. Papirus Media, 2014, Roman

Amintiri din Secolul Ciobanu- convorbiri cordiale- Ed. Papirus Media, 2015, Roman

Singurătatea Sfântului Serafim – Scrisul Românesc-Fundația-Editura, 2016, Craiova

Poveștile medicinei romașcane- Ed. Papirus Media, 2018, Roman

Trecute vieți de medici romașcani, Ed. Papirus Media, 2019, Roman

Confesiunile unui scaun – Ed. Limes, Florești-Cluj, 2020

Un medic italian în Principatele Române – Dr. Vafino Marini. Omul și epoca sa, bilingv, Ed. Cetatea Domnei, Piatra Neamț

Pe finalul acestei activități s-au purtat conversații cu pacienții care locuiesc permanent în această instituție, referitoare la asemănările și deosebirile dintre cele două țări, România și Italia. M-a emoționat curiozitatea lor în ceea ce privește descrierea locurilor și a peisajelor din acea vreme, făcându-se referire în permanență la locurile trecute ale teritoriului italian; nu în ultimul rând s-a specificat cât de avansată este medicina zilelor noastre, facăndu-se comparatie la ingrijirile bolnavilor cu cel puțin 50 de ani în urmă, pacienții mei având vărste foarte înaintate, circa 95 de ani. S-a concluzionat că aceste două teritorii sunt ca două surori care deși le despart câteva frontiere, au în comun oameni și fapte care dăinuiesc de-alungul istoriei.

A fost dăruit un volum bibliotecii casei de bătrâni Conte Arturo da Prato, un volum colegilor mei, directorului Gianmario Meggiolaro, doctorului Salvatore Claudio, asistentelor medicale Tombini Raffaella si Oliboni Michella.

                                           28 decembrie 2024