CARMEN BULZAN, SIMPOZIONUL INTERNAȚIONAL ȘI CONGRESUL POEȚILOR, 23-30 septembrie 2024, Tomis-Constanța, România. CRONICA UNOR ZILE

SIMPOZIONUL INTERNAȚIONAL ȘI CONGRESUL POEȚILOR

23-30 septembrie 2024, Tomis-Constanța, România

Cronica unor zile

Academia Tomitana și Academia Universalis Poetarum au organizat în perioada 23-30 septembrie 2024 la Tomis-Constanța, Simpozionul internațional „1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea” și cel de-al Doilea Congres al Academiei Universale a Poeților, acțiuni la care au participat teologi, preoți și monahi, poeți-teologi și poeți din România și din: Albania, Franța, Spania, Kosovo, Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Peru, Puerto Rico, New York.

Înainte de a prezenta impresiile de la Congresul ACADEMIEI UNIVERSALIS POETARUM, ediția a II-a de la Tomis din anul acesta, se cuvinte să vă întrebați împreună cu mine: Cum mai este posibil, în zilele noastre, să se organizeze o acțiune internațională de o asemenea anvergură? Cine sunt organizatorii? Cine au fost participanții? Cum s-a implicat fiecare în organizarea și derularea acestui eveniment? Cum s-a comunicat? Ce impresie a făcut conduita noastră? Cum ar fi trebuit să ne prezentăm pentru ca impresiile lăsate să fi fost mai bune?

Invitației de a participa la acest congres, făcută de ÎPS Teodosie, președintele Academiei Tomitana, și de Constantin Barbu, președintele Academiei Universalis Poetarum, i-au răspuns cu bucurie poeți care au participat și anul trecut la primul congres, dar și alți poeți veniți din întreaga lume.

Conduita cotidiană o punem adesea sub semnul firescului, dar atunci când intervine un eveniment cu totul excepțional, ne oprim din fluxul cotidian și devenim reflexivi pentru a ne asigura, din experiențe anterioare, de cum trebuie să ne comportăm în eveniment. Această pregătire s-a produs cu luni înainte când, anunțând evenimentul însoțit de invitație, fiecare a avut de pregătit ceva: o conferință (la libera alegere a temei), un video cu recitări (pentru fonoteca Academiilor), cărți pentru prezentare și recitare. Pregătirea materialelor a vizat în principal acțiune individuală care să transmită un mesaj, care să formeze o impresie despre „actorul social” ce se prezintă într-o acțiune socială de excepție, nu cotidiană, în interacțiune cu alți poeți, dar din culturi diferite. Materialele au fost trimise, traduse în limba română și prezentate în power point sau lectură publică, însoțite de traducerile lor, postate pe ecran sau citite de traducătoare.

Întâlnirea față în față, dar și de la distanță (cu cei absenți, dar prezenți prin video) a însemnat comunicarea implicită și explicită a unor oameni care transmit semnificații prin intermediul simbolurilor.

Comunicarea și relațiile sociale, reprezentarea și afirmarea sinelui, nu numai ca ființă socializată, ci și ca producător de semnificații subiective și intersubiective, au fost obiectivele pe care mi le-am propus într-o observație coparticipativă pe durata celor aproape 10 zile cât au stat  participanții la Tomis.

Contextele în care s-a podus observația au fost:

Prezentarea comunicărilor;

Recitalurile poetice din video sau direct la statuia lui Ovidius din Piața Ovidiu din Constanța, la bustul lui Eminescu de la malul mării, la statuia Reginei-poete Carmen Sylva din Constanța, în teatrul roman din orașul Ovidiu;

Pelerinajele la mănăstirile: Peștera Sfântului Apostol Andrei, Dervent, Strunga, Celic Dere;

Lansările de carte la Biblioteca Arhiepiscopiei Tomisului, în sala de conferințe a Hotelului Bulevard, în alte contexte;

Interviurile realizate direct sau on-line;

Vizionarea filmului documentar METAMORFOSIS DI UN POETA (film în italiană, titrat în română), realizat de ABRUZZO, cu ocazia a două milenii de la moartea lui Ovidius, 2017;

Vizitarea Muzeului de Artă Constanța;

Excursiile organizate cu vizitarea diferitelor obiective turistice (Adamclisi, localitatea Ovidiu ș.a.), plimbarea cu barca pe lacul Razelm și atmosfera din autocarul care ne-a transportat la obiectivele prevăzute în program;

Festivitățile de premiere din teatrul roman din orașul Ovidiu și din sala de festivități a Hotelului Bulevard din Constanța.

 De menționat că la Academia Tomitana s-a mai realizat o observație, a cuplurilor care împliniseră 50 de ani de la căsătorie și care erau sărbătorite în Aula Magna a Arhiepiscopiei Tomisului, după o slujbă specială ținută de ÎPS Teodosie în Catedrală, unde și noi poeții eram prezenți, și care ne-a permis unele concluzii referitoare la marcarea anilor petrecuți în căsnicie a celor doi parteneri (femeia și bărbatul) din observarea chipului acestora, a mimicii și gesticii, a limbajului verbal și non-nverbal, a modalității de relaționare cu ceilalți.

„Înțelegerea interpretativă”[1] a „acțiunii sociale”, „interacționalismul simbolic”[2], ca tipuri de abordări, ne-au ajutat să urmărim modul de raportare a sinelui la „altul imediat” cu care interacționează sau cu „altul generalizat” din grupul din care face parte.

Trebuie spus de la început, aspect sesizat și anul trecut, că limba, ca instrument de transmitere a simbolurilor cu semnificație, în cazul nostru limba spaniolă, a fost liantul care a coagulat toate energiile creând un grup omogen, indiferent de țara de proveniență a participanților. 

Un alt factor de coeziune a fost formarea profesională și ocupația participanților care au fost nu doar poeți, ci și profesori universitari, preoți care, prin ținuta lor academică, au conferit un standard ridicat comunicărilor susținute. Au existat diferențe de stil de prezentare, pe care le  interpretăm că datorându-se experienței diferite în anii de la catedră și diversității interacțiunilor anterioare cu persoane adulte. Maniera interactivă în care și-a susținut comunicările (două) Carlos Aguasaco (Columbia), de la New York, transmitea prin: mimică, gestică, mișcare, o dorință de înțelegere a celor transmise, dar și o prezentare a sinelui, ca ființă extrovertită, comunicativă, sociabilă, aspect sesizat în toate contextele menționate. În interviul realizat cu poetul Constantin Barbu, acesta a prezentat recenzia sa la „Cele zece elegii care sfîrșesc poezia”, manifestându-și fără rezerve entuziasmul față de cartea „Am aprins chibirtul care va da foc Laniakeii”„cea mai mare carte de poezii scrisă în lume”, după știința sa, scrisă de Constantin Barbu (în 100 de volume) și admirația față de procesul de creație literară, anunțând cuprinderea acestui material documentar în programa de Forme și structuri poetice din cadrul Masterului de Scrieri Creative de la Universitatea Autonomă Publică din Columbia unde predă, pe lângă activitatea de profesor și director al Departamentului de Studii Interdisciplinare la City College al Universității din New York.

Gustavo Gac-Artigas a exprimat simțirea exilatului Ovidius la Tomis, precum el, un alt exilat, o poate simți, vorbindu-ne și despre Gabriela Mistral, poeta chiliană, laureată a Premiului Nobel, căreia poetul îi poartă prețuirea și respectul cuvenit.

Óscar Limache (Peru) și Cornel Paiu (România) au ținut să prezinte în finalul comunicărilor lor câteva poeme (în română/spaniolă) ascultând vocile poet-traducător, într-un tandem apreciat de toți participanții.

David Noria (Mexic), doctorand la Sorbona, ne-a vorbit despre limba spaniolă și îmbogățirea ei prin aportul diversității lingvistice din America latină, obținând și Premiul FERNANDO SALAZAR TORRES (Mexic), în memoria celui care a fost poetul mexican ce a popularizat poezia româneasca în Revista Taller Igitur pe care o conducea. David Noria a prezentat și recenzia scrisă la cartea „Cele zece elegii care sfîrșesc poezia” scrisă de Constantin Barbu, într-un interviu de excepție cu autorul.

Miguel Ángel Feria (Spania, cu studii și proiecte de cercetare în curs la Universitatea Complutense din Madrid) ne-a adus în atenție poezia care se scrie azi în Spania de către imigranții din: Maroc, China și America Latină. A realizat un remarcabil interviu cu poetul Constanin Barbu, video ce va constitui „un prețios material didactic la disciplina Scriere creativă” pe care o predă la Școala de Scriitori din Madrid.

Poetul Carlos Velásquez Torres (Columbia, New York) ne-a prezentat comunicarea Alfabetism cultural și prosperitate într-o lume decolonizată, încântându-ne cu vocea-i de excepție în călătoriile noastre prin ținuturile Dobrogei.

Priscilla Gac-Artigas (Puerto Rico, New York), ca traducătoare, ne-a vorbit despre experiența sa de traducere, stârnind cele mai multe întrebări și comentarii pe această temă. A fost răsplătită cu Premiul pentru traducere. Acest premiu a mai fost acordat poeților: Nicole Laurent-Catrice (Franța), Óscar Limache (Peru) și lui Carmen Bulzan (România).

În final, am prezentat în power point câteva reflecții asupra Academiei Universalis Poetarum și cum ea a devenit o Școală a vieții poetice, prin strădania poetului-filosof Constantin Barbu, președintele Academiei, împlinind o mai veche dorință a filosofului Constantin Noica,  maestrul său, care își imagina o școală în care să nu se predea nimic, ci să se creeze stări, având ca motto expresia lui Léon Bloy, „nu se știe cine dă și cine primește”.

Video-urile trimise de poeții absenți, ni i-au adus aproape, sporind emoția revederii. Au recitat și au transmis salutul lor, poeților prezenți la cel de-al II-lea Congres al ACADEMIEI UNIVERSALIS POETARUM, poeții din Argentina: Ángela Gentile și Guillermo Eduardo Pilia, din Chile: Luis Cruz-Villalobos (care și-a însoțit recitarea cu muzică la chitară) și Reynaldo Lacámara, din Brazilia: Alice Spindola.

O emoție specială a creat prezentarea unui părți din opera sa plastică poetul-teolog Cornel Paiu, fragmente din opera sa ilustrând și cărțile sale de poezie, într-un dialog al artelor care se întâlnește cu succes în Chile (la poetul Luis Cruz-Villalobos). Nu întâmplător, poetul Cornel Paiu a primit Premiul RODION GHEORGHIȚĂ, în memoria căruia s-a păstrat un moment de reculegere.

O stare specială a produs și prezentarea unui film de către Carmen Peregrina (Carmen Bulzan) care a tradus în spaniolă și a recitat trei poeme din opera Reginei-poete Carmen Sylva, contribuind, prin traducerea în spaniolă a poeziilor, la popularizarea în lume a creației lirice a primei noastre regine, Elisabeta. Pentru prima dată, Academia Tomitana și Academia Universalis Poetarum au instituit Premiul Regina-Poetă Carmen Sylva, fiindu-i decernat poetei-traducătoare Carmen Peregrina.

Vizionarea filmului dedicat lui Ovidiu a creat o emoție puternică, prin prezentarea istoriei exilului poetului Ovidius la Tomis, iar decernarea Premiului Coroana lui Ovidius chiar în localitatea Ovidiu a sporit faima locului ce-i poartă numele. Din păcate, nici în acest an, primarul localității nu a fost prezent, fiind… ocupat, spre dezamăgirea poeților veniți din întregaa lume, de la mii de kilometri, pe banii lor, pentru a trăi poetic la Tomis, în chiar localitatea Ovidiu. Rămân semne de întrebare fără răspuns, greu de exprimat în cuvinte…  Cei zece laureați au fost încununați chiar de ÎPS Teodosie, președintele Academiei Tomitana.

Foto 1: În teatrul roman din localitatea Ovidiu, poeții laureați

Preotul-teolog Sandu Gabriel Constantin (România) a ținut să prindă în vers simțirea sa specială pentru Înaltul Teodosie, recitând poezia, scrisă și dedicată acestuia, chiar în Biblioteca

Arhiepiscopiei Tomisului, cu ocazia lansării celor 10 volume de manuscrise dedicate evenimentului în pregătire: aniversarea în 2025 a celor 1700 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea.

Foto 2: IPS Teodosie prezentând cartea „1700 de ani de la Sinodul de la Niceea din anul 325” în Biblioteca Academiei Tomitana

Cu acest prilej, a fost apreciată și elogiată colosala muncă de arhivare și editare a volumelor din MONUMENTA ROMANIAE HISTORICA, realizată de Constantin Barbu și reconstituirea, în mai mult de 800 de volume, Bibliotecii Eminescu.

Foto 3: în Biblioteca Arhiepiscopiei Tomisului din Aula Magna,

Constantin Barbu, poeții și MONUMENTA ROMANIAE HISTORICA

Prezentările de carte s-au făcut în cadrul recitalurilor poetice, dar și prin dăruirea lor celor prezenți, însoțite de autograful poetului. O prezentare de excepție a fost făcută de poetul Constantin Barbu care ne-a prezentat ultima sa carte în 100 de volume, cuprinzând 10.000 de poeme, intitulată: „Am aprins chibritul care va da foc Laniakeii”. Recitarea a 3 poeme, în vocea autorului, a fost înregistrată de Priscilla Gac-Artigas care a trimis-o la New York unde a apărut a doua zi în Revista

Literary Poetry, în cadrul proiectului Septembrie: o zi, un poem, realizat de Nilton Maa și care își propune să apropie poeții lumii de cititori prin intermediul imaginii video.

Foto 4: Constantin Barbu și cartea în 100 de volume

Impresiile scrise în Cartea de Aur a  Academiei Universalis Poetarum au exprimat atât bogăția de cunoștințe acumulate și care au sporit cunoașterea, cât și recunoașterea unor calități ale noastre, ale românilor: generozitatea creștin-ortodoxă, bucuria întâlnirii cu oameni proveniți din alte culturi și de alte confesiuni, prețuirea acordată fiecăruia ca ființe umane demne de respect, prietenia și simțirea ca într-o familie. Mulțumirile, recunoștința acordată organizatorilor, mărturisirea unei experiențe de neuitat au fost notele dominante și constante în fiecare dintre relatările poeților.

Redăm mai jos câteva fragmente din aceste impresii, în facsimil, transcrise și în traducere:

Facsimil 1: Miguel Angel Feria (Spania)

Constanza, septiembre 2024

Compañeras/os poetas, amigos de los cinco continentes reunidos en la poesía, la palabra verdadera, la amistad de corazón, a los pies del país hospitalario de los mares, esta luz salada que nos ha acompañado a lo largo de una semana inolvidable que acompañara desde ahora donde quiera que yo vaya, para siempre. Con el más fuerte de los abrazos y esperado un pronto y cálido reencuentro.

Miguel Angel Feria

Constanța, septembrie 2024

Colege/colegi poeți, prieteni de pe cele cinci continente reuniți în poezie, în cuvântul adevărat, în prietenia inimii, la poalele țării ospitaliere a mărilor, această lumină sărată care ne-a însoțit de-a lungul unei săptămâni de neuitat care mă va însoți de acum încolo oriunde voi merge, pentru totdeauna. Cu cea mai puternică dintre îmbrățișări și sperată reîntâlnire caldă pe curând.

Miguel Angel Feria (Spania)

Facsimil 2: David Noria (Mexic)

Constanza, 28/ sept / 24

Gracias por su noble hospitalidad, por el ahínco en hacer de nosotros una familia lo han conseguido. Me voy de Constanza feliz de haber venido, de haber observado, escuchado, aprendido de todos y cada uno de los participantes.

Estoy… no: me corrijo. Estamos bendecidos por el don de la generosidad, de la piedad ortodoxa -mezcla de la laboriosidad y sonrisa – hago votos por el acercamiento espiritual entre Constantinopla y Roma: dos brazos del mismo cuerpo.

Carmen Bulzan, Constantin Barbu: mi gratitud y amistad. Para el arzobispo Teodosie Petrescu mi admiración.

Con saludos afectuosos,

David Noria

Constanța, 28 / sept./ 24

Vă mulțumim pentru nobila ospitalitate, pentru efortul de a ne face o familia: ați reușit. Plec din Constanța fericit că am venit, că am observat, am ascultat, am învățat de la toți și de la fiecare dintre participanți.

Sunt… nu: mă corectez. Suntem binecuvântați de darul generozității, al evlaviei ortodoxe – un amestec de hărnicie și zâmbet – sper la apropierea spirituală dintre Constantinopol și Roma: două brațe ale aceluiași trup.

Carmen Bulzan, Constantin Barbu: recunoștința și prietenia mea. Arhiepiscopului Teodosie Petrescu admirația mea.

Cu salutări afectuoase,

David Noria (Mexic)

Facsimile 3: Priscilla și Gustavo Gac-Artigas (Puerto Rico, Chile), New York

28 de septiembre de 2024

[…] Vivimos tiempos de dolor, sin embargo, en este Simposio Internacional de la Academia Tomitana y Segundo Congreso de la Academia Universalis Poetarum, y en vuestras palabras (del Arzobispo Teodosie n.t.) encontramos tiempos de esperanza, tiempos en los cuales el dolor y el

amor se encuentran, en que las lenguas atraviesan las fronteras y la palabra y la poesía encuentran su refugio y su razón de ser. […]

Gustavo y Priscilla Gac-Artigas (Chile, Puerto Rico, Estados Unidos)

28 septiembre 2024

[…] Trăim vremuri de durere, însă, în acest Simpozion Internațional al Academiei Tomitana și al II-lea Congres al Academiei Universalis Poetarum, și în cuvintele dumneavoastră  (Arhiepiscopului Teodosie n.t.) găsim timpuri de speranță, în care durerea și iubirea se întâlnesc, în care limbile depășesc granițele și cuvintele iar poezia își găsește refugiul și rațiunea de a fi. […]

Gustavo y Priscilla Gac-Artigas (Chile, Puerto Rico, Statele Unite)

Facsimil 4: Oscar Limache (Peru)

Querida Carmen:

Cuando me invitaste a venir a Tomis-Constanza, tuve la ocasión de desempolvar mis libros de Ovidio y Eminescu, porque deseaba volverlos leer en las tierras en que fueron escritos. Gracias por convertir ese deseo en realidad.

Lo que me esperaba es encontrarme con este oasis de paz u espiritualidad habitado por tanta gente buena y gentil, y del cual regreso al Perú cargado de intensos y gratos recuerdos vividos en tan pocos días. Eres el motor que ha puesto en movimiento este encuentro lleno de sorpresas y has sido el medio que, con tus habilidades lingüísticas has permitido que se entienden gentes de lenguas tan diversas.

Traje desde el Perú la primera piedra con la que construiremos el puente que una poéticamente mi país y el tuyo. Tenemos un gran trabajo por delante, pero sé que tu ímpetu, tu don de gentes facilitaran nuestro dialogo, que continuara en los años venideros.

Muchas gracias a Constanin Barbu por su invitación y su presencia en nuestras exposiciones académicas. Muchas gracias al Arzobispo Teodosie, por los reconocimientos y su entusiasmo contagiante. Eternas gracias a ti, el incansable corazón de este Congreso por tantas cosas significativas que nos llevamos en el alma, ahora que regresamos a nuestros países.

Vine como director del centro Cultural Trilce, del Centro Cultural NOVUS ORBIS, que trabaja por un nuevo descubrimiento cultural entre los pueblos de América, Europa. Me llevo un recuerdo imborrable de estos días en Tomis, la amistad, hermandad de la gente generosa que te rodea. Me llevo también con proyecto para seguir construyendo con nuestras traducciones un puente entre Perú y Rumania, para que los seres valiosos de uno y otro lado puedan atravesarla sin dificultad en una y otra dirección.

Me llevo tu alegría, tu ímpetu, tu fuerza y tus ganas de vivir y estoy seguro de que volveremos a encontrarnos en Rumania o en Perú porque una vez que nos hemos descubierto, no volveremos a perdernos jamás.

Te dejo mi gratitud y mi amistad eterna.

Óscar Limache

Tomis-Constanza, 30 septiembre 2024

Dragă Carmen,

Când m-ați invitat să vin la Tomis-Constanță, am avut ocazia să-mi șterg de praf cărțile lui Ovidiu și Eminescu, pentru că am vrut să le citesc din nou în ținuturile în care au fost scrise. Mulțumesc că ați făcut ca această dorință să devină realitate.

Ceea ce mă așteptam era să găsesc această oază de pace și spiritualitate locuită de atâția oameni buni și blânzi și din care mă întorc în Peru încărcat de amintiri intense și plăcute, trăite în atât de puține zile. Ești motorul care a pus în mișcare această întâlnire plină de surprize și ai fost mediul care, cu abilitățile tale lingvistice, a permis oamenilor de limbi atât de diverse să se înțeleagă unii pe alții.

Am adus din Peru prima piatră cu care vom construi podul care unește poetic țara mea și a ta. Avem o sarcină grozavă în față, dar știu că avântul și dragul tău de oameni vor facilita dialogul nostru, care va continua în anii următori.

Multumiri lui Constantin Barbu pentru invitație și prezența sa la expozițiile noastre academice. Multe mulțumiri Arhiepiscopului Teodosie, pentru recunoașteri și entuziasmul său molipsitor.

Și eterne mulțumiri ție, neobosita inimă a acestui Congres, pentru atâtea lucruri semnificative pe care le purtăm în suflet, acum că ne întoarcem în țările noastre.

Am venit ca director al Centrului Cultural Trilce, al Centrului Cultural NOVUS ORBIS, care lucrează pentru o nouă descoperire culturală în rândul popoarelor din America, Europa. Iau cu mine o amintire de neșters a acestor zile în Tomis, prietenia, fraternitatea oamenilor generoși care te înconjoară. De asemenea, iau un proiect de a continua să construim o punte între Peru și România cu traducerile noastre, astfel încât ființe valoroase de ambele părți să-l poată traversa fără dificultate într-o direcție sau alta.

Iau bucuria ta, avântul tău, puterea ta și pofta ta de a trăi și sunt sigur că ne vom reîntâlni în România sau Peru pentru că odată ce ne-am descoperit, nu ne vom mai pierde niciodată.

Îți las recunoștința mea și prietenia mea veșnică.

Óscar Limache

Tomis-Constanza, 30 septembre 2024

Facsimil 5: Cornel Paiu (România)

[…] Eveniment istoric și cultural unic, de înaltă ținută academică și universitară, la care au participat personalități culturale din țară și străinătate.

Am participat cu multă bucurie la toate manifestările, pe tot parcursul acestora având sentimentul „întoarcerii Acasă”, într-un spațiu normal al retoricii excelenței, reflexivității inocenței, recunoașterii valorii […].

Cornel Paiu (România)

În loc de Concluzii, să răspundem la întrebările de început:

1. Evenimente precum Simpozionul internațional, Congresul poeților de la Tomis, nu mai pot fi organizate în zilele noastre de instituții de stat (care niciodată nu au bani pentru așa ceva), ci doar de oameni care ajută dezinteresat cultura și înțeleg importanța întâlnirilor internaționale, oameni care iubesc pe Dumnezeu și toată Creația Sa, oameni care iubesc oamenii și poezia.

• Diferențele culturale nu constituie un motiv de separare, ci o bogăție care trebuie cultivată. Mai importante sunt elementele care ne unesc, ne aduc împreună, precum: limba care permite comunicare cu oameni care vorbesc o limbă soră (din aceeași mamă, latina) și care au o fire asemănătoare cu a noastră, decât deosebirile nesemnificative;

• Ceea ce permite interacțiunea socială și dezvoltă relațiile interumane sunt valorile spirituale comune: frumusețea, bunătatea, smerenia, pacea, iubirea, sinceritatea ș.a. Curățeania sufletească a poeților participanți s-a văzut în toate formele de manifestare: în lumina din priviri, în zâmbetul de pe față, în strângerea de mână, în îmbrățișarea frățească, în vorba blândă, în disponibilitatea de a-l asculta pe celălalt;

• Valorile moral-creștine: credința, nădejdea, iubirea sunt temelia sistemului de valori la care aderă toti cei care cred, indiferent de religie, confesiune, și sunt senini în fața obstacolelor vieții;

• Limbajul poetic este nu doar un instrument favorabil comunicării, ci și liantul care sporește coeziunea grupului, generând autostimă și stimă față de aproapele;

• Poezia poate schimba lumea în sensul că, prin scrierea ei, prin lectura ei, oamenii pot deveni mai buni, mai înțelegători, mai sensibili, mai atenți la preajmă. O nouă sensibilitate poate genera o nouă filosofie de viață, ca o privire mereu interogativă asupra lumii și problemelor ei, dar și ca o etică în acțiunea socială;

• Poeții participanți în acțiunile internaționale de la Tomis sunt adevărații ambasadori culturali ai țării lor, căci prin ceea ce fac, simt și gândesc, exprimă o imagine a țării lor, dar și împreună cu organizatorii unor astfel de manifestări promovează (fără simbrie) imaginea țării noastre în lume.
  

A doua Întâlnire de la Tomis-Constanța a avut ecouri în presa internațională, în revistele literare din țările poeților participanți, pregătind, într-un fel, cea de-a treia întâlnire, din 2025, când se vor împlini 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325.

A consemnat

prof. univ. dr. Carmen Bulzan

(poeta Carmen Peregrina)

Octombrie 2024        

---

[1] Ambele concepte, prezente în paradigma individualismului socialogic și a sociloogiei comprehensive (interpretative) se datorează sociologului Max Weber (1864-1920), dezvoltate și de alți teoreticieni, printre care și Erving Goffman (1922-1982)

[2] Expresie propusă de Herbert George Blumer (1900-1987), în anii 60 ai secolului trecut, dar ale cărei premise au fost formulate de George Herbert Mead (1863-1931).