PETRUŞ ANDREI, Poeta Eva Lazea – În grădina cu haikuuri

Poeta Eva Lazea – În grădina cu haikuuri

 

La târgul de carte de la Roman, din zilele de 16-17-18 și 19 august 2018, sub genericul „Centenarul Marii Uniri” și care a fost o reușită, am făcut cunoștință, printre alte personalități, cu poeta Eva Lazea, poeta florilor și a haikuurilor, după cum aveam să-mi dau seama odată ajuns acasă cu volumul „Simfonii florale” (Editura PIM, Iași, 2016), inspirat de albumul artistei Cristiana Paloș („Visul unei nopți de primăvară”).

Fericite întâlniri! A artistei Cristiana Paloș cu florile și a poetei Eva Lazea cu haikuurile inspirate de tablourile florale.

O „Prefață” succintă și persuasivă este semnată de profesoara Cecilia Bănică-Pal și două scurte prezentări, ale celor două artiste, ne pun în temă.

Captivată de „Esențe”, cum se intitulează unul din volumele sale de haikuuri, poeta Eva Lazea petrece mare parte din timpul creației în grădina cu flori multe, îndeosebi trandafiri, închinând un imn naturii:

„Imnul naturii –

trandafiri și lumină

cărare nouă” (p. 11) ;

 

„Covoraș floral –

univers incendiar

visul rozelor (p. 14);

 

„Trandafir în voal –

o pală de lumină

taină și mister” (p. 16).

 

În excepționala integrală „Ancadierul”, vol. Al IX-lea („Tanka, Haikuuri, Renga, Haiga, Sigio – autocomentate”, poetul Lucian Strochi prezintă tot ceea ce trebuie să se știe despre aceste poezii, japoneze și coreene, cu formă fixă.

Noi ne vom referi doar la simbolurile întâlnite în cartea poetei Eva Lazea.

Trandafirul, floarea preferată de artista Cristiana Paloș și implicit și de poeta Eva Lazea (și de Al. Macedonski) atrage prin frumusețea, forma și parfumul său. El simbolizează perfecțiunea, „cupa vieții, sufletul, inima, iubirea” (conform „Dicționarului de simboluri”, Editura „Artemis”, București, 1994). „În iconografia creștină, trandafirul este fie potirul în care a picurat sângele lui Hristos, fie o transfigurare a picăturilor de sânge, fie simbolul rănilor lui Hristos.”

Dacă haikuul are răceala și limpezimea cristalului, poeta Eva Lazea îl încâlzește la flacăra iubirii pentru flori, pentru oameni și, în mod deosebit, pentru Alina, „iubirea mamei”.

Fiecare haiku exprimă, conform definiției, referirea la natură, eventual la anotimp:

„Univers floral –

sentimente discrete

lumină în jur” (p. 24).

 

Potrivit aceluiași dicționar, lumina este pusă în relație cu întunericul. Simbolismul ieșirii din beznă se regăsește în mitologiile morții și ale dramei vegetale (sămânța îngropată în pământ, întunericul din care va răsări o plantă nouă). „Fiat lux” din „Facerea” înseamnă iluminare. Lumina poate fi adusă și de cuvânt: grădină, flori, lumină, pace, oameni, liniște sufletească, dragoste sunt laitmotivele întregului volum:

„Grădina cu flori –

lumină și pace sus

miresme în jur”(p. 26);

 

„Concert de suflet –

un dirijor al păcii

orchestra din flori” (p. 30).

 

Niște „Rapsodii de toamnă” ni-l aduc aminte pe George Topârceanu, poetul „Migdalelor amare”, al „Baladelor vesele și triste” și al „Parodiilor originale”:

„Note sublime –

Rapsodii de toamnă

un răvaș prin flori” (p. 32).

 

Delicată, sensibilă, talentată, poeta Eva Lazea se îndepărtează de noroiul greu al prozei cotidiene, pentru a rămâne în lumea ideală a florilor, a visurilor, a armoniei și a poeziei prin care realizează punte sau drum spre suflete:

„Raze de soare –

armonie florală

drum spre suflete” (p. 36);

 

„Scară florală –

între suflete punte

și mesaje noi” (p. 38).

 

Într-atâta ură care ne macină și ne dezbină chiar în anul Centenarului, de parcă totul ar fi premeditat, poeta ne recomandă terapia prin artă: „Grădina în zori – / simfonie regală/ sub decor floral” (p. 42).

Felicităm pe cele două artiste, una a penelului, Cristiana Paloș și cealaltă a cuvântului, Eva Lazea, și așteptăm cu încredere și interes următoarele realizări beletristice.

PETRUŞ ANDREI