INAUGURAREA MONUMENTULUI NICOLAE MANOLESCU-STRUNGA

Născut în 1850 – decedat în 1910, în relativ scurta sa viaţă a fost un veritabil exemplu de cum să trăieşti şi să nu iroseşti ceea ce “Bunul Nostru Dumnezeu” îţi dă! Născut din părinţi extrem de săraci, în oraşul Buzău, a reuşit să parcurgă atât şcoala elementară, cât şi liceul în condiţii extrem de grele – în această perioadă, de “mari lipsuri de acasă”, Nicolae Manolescu strânge premii peste premii la nivel şcolar şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care o absolvă în 1874.

Formează imediat după absolvire, Societatea Română a Studenţilor în Medicină, devenind primul său preşedinte, şi fondează o nouă disciplină clinică medicală – “Oftalmologia”, devenind primul profesor universitar din România, întregind “marea pleiada” de medici din România: Carol Davila, C-tin Dumitrescu Severeanu, Alexandru Obregia, Mihail Petrini-Galatz, Nicolae Kalinderu, Gh. Assaky şi Victor Babeş. A făcut specializări la Berlin şi Paris, unde şi-a câştigat un mare prestigiu care a culminat cu invitaţia onorată de a opera pacienţi după metodologia sa proprie în SUA. Profesorul Manolescu a lăsat o imensă moştenire profesională, care în mare parte este şi astăzi valabilă. Pe fond social el s-a remarcat scriind o carte premiată de Academia Română în 1904, “Igiena taranului roman”, iar în proprietatea sa pe care a cumpărat-o înainte de 1900 “Moşia Strunga-Criveşti”, a înfiinţat pentru prima dată în Romania “băi populare” şi cabinete medicale pentru combaterea bolilor prezente în acea perioadă.

A avut 5 copii, 4 băieţi şi o fată. Norocul a fost că printre cei 4 băieţi a fost Dumitru Manolescu, născut în 1884 – decedat în 1974, profesor universitar doctor în specialitatea oftalmologie, ducând numele şi întreaga operă a lui Nicolae Manolescu, până în anul pensionării sale de la Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1962. Cel care semnează aceste rânduri, Prof. Univ. Emerit h.c Dr. h.c Nicolae Manolescu de profesie medic veterinar, membru al Academiei Române şi membru corespondent al Academiei Franceze de Medicina, este nepot, fiu al unuia din cei 4 băieti ai marelui şi inegalabilului Prof. Univ. Dr. Nicolae Manolescu-Strunga, fiind cea de-a treia generaţie de medici în familia Prof. Univ. Dr. Nicolae Manolescu-Strunga.

Atât consider că este necesar pentru a face prezentarea unei figuri epocale, dar nu ca “istoric specializat în medicină” ci ca un simplu membru de familie. (pentru autenticitate)

Bucureşti, mai 2015

 

*Textul reprezintă o scrisoare trimisă către redacţia revistei „Clepsydra”, de prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, nepot al prof. univ. dr. Nicolae Manolescu-Strunga.

Roman, 12 mai 2016

 

 

 

 

Cornel Paiu

 

Lucian Tudorache înnobileză bronzul visat de pulberi celeste

sau două sculpturi ale artistului Lucian Tudorache la Roman:

NICOLAE MANOLESCU-STRUNGA

şi MIHAI EMINESCU

Un portret de artist făcut sculptorului Lucian Tudorache avea ca titlu: „Lucian Tudorache dă viaţă marmurei cu dalta şi ciocanul” (adevărul.ro, 21 august 2010). Subscriu cu entuziasm şi în cunoştinţă de cauză afirmaţiei. Aşa cum cu entuziasm crescând iau aminte la cele afirmate de dr. Iulia Mesea, curatorul Galeriilor de artă ale Muzeului Naţional Brukenthal:  „În apropierea pietrei sau a lemnului, Lucian Tudorache se încarcă cu puteri depline. …artistul stăpâneşte şi respectă materialul, eliberează forma din strânsoarea fibrei sau a cristalelor, îi dezvăluie ascunsele sensuri şi îi insuflă vechi şi noi semnificaţii, rafinat încifrate într-un fel de nou concept-simbol. Înzestrat cu simţul volumetriei şi spaţialităţii formelor, dar şi cu forţa viziunii creatoare, atât de necesare sculpturii monumentale, Lucian Tudorache este în egală măsură pasionat de micro structuri şi de detalii. Întregul armonios este rezultatul înţelegerii importanţei detaliului şi a locului natural destinat fiecărei structuri, iar calitatea formei este potenţată de arta punerii în valoare a calităţilor materialului. În felul acesta, căldura fibrei lemnoase sau duritatea cristalină a pietrei devin suferinţă, bucurie, naştere, metamorfoză, taină, sacrificiu… dar simultan şi idee, gând trăire întrupată în materie.” (cf. Cristina Iordache, art. „Trei artişti nemţeni expun la Brukentahl”, în Ziarul Ceahlăul, Piatra Neamţ, 25 august 2014) Dar, pentru a-i omagia opera turnată în bronz, am preferat titlul de mai sus. Operă care reise şi din bibliografia sa.

Lucian Tudorache s-a născut la 29 aprilie 1965, în loc. Independenţa, Galaţi. A urmat cursurile Liceului de Arte „Octav Băncilă” din Iaşi şi Academia de Arte „George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design din Iaşi, specializarea sculptură – restaurare la clasa profesorului Vasile Condurache.

În prezent, este profesor la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra Neamţ.

 

„Lucian Tudorache are, până la vârsta de 51 de ani, o evoluţie artistică extrem de prodigioasă.”

 

A debutat în 1987 cu un monument – „Germinaţie II” – realizat în lemn, la tabăra studenţească de sculptură de la Slănic Moldova, Bacău, cu care a obţinut premiul II. Acesteia i-au urmat alte lucrări monumentale, precum: 1988 – „Germinatie II”, lemn, Pârâul Rece, Braşov; 1989 – „Compozitie”, piatră de vistea, Hârlău-Iaşi; 1996 – „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, bronz, Piscu-Galaţi; 1997 – „Cap de copil”, piatră artificială, Piatra Neamţ, Neamţ; 2000 – „Zburătăciune I”, lemn, Piatra Neamţ, Neamţ; 2002 – „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, piatră artificială, Volovăţ-Botoşani; 2003 – „Mihail Kogălniceanu”, piatră artificială, Târgu Neamţ, Neamţ; 2003 – „Victor Brauner”, piatră artificială, Piatra Neamţ, Neamţ; 2003 – „Duhul apelor”, lemn, Galaţi; 2003 – „Zburătăciune II”, lemn, Cucuteni-Iaşi; 2006 – „Compoziţie”, marmură, Muzeul de Artă-Vâlcea; 2006 – „Medievală”, piatră, (Piaţa Morii), Bistriţa; 2009/2012 – Restaurarea grupului statuar de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi; 2012 – Monumentul Eroilor, marmură, Piscu-Galaţi; 2013 – „Nicolae Manolescu-Strunga”, ipsos, Roman-Neamţ; 2013 – „Mit”, stejar, Moineşti-Bacău; 2013 – „Petru Rareş”, bronz, Cricova –Basarabia; 2014- „Mihai Eminescu”, ipsos, Roman; 2014 – „Mihai Eminescu”, bronz, Piatra Neamţ; 2014 – Monumentul Eroilor, marmură, Bălţăteşti-Neamt; 2014 – Placă Comemorativă, marmură, „G. T. Kirileanu”, Piatra Neamţ; 2015 – „Nicolae Manolescu-Strunga”, bronz, Roman; 2015 – „Mihai Eminescu”, bronz, Roman.

Lucian Tudorache are o susţinută activitate expoziţională, atât în expoziţii personale, cât şi colective. Iată-le, în ordinea descrescătoare calendaristic: patru expoziţii personale: 2013, 2008, 2005 – Galeriile de Arta „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ; 2000 – Muzeul de Artă, Piatra Neamţ; expoziţii colective: 2015 – „Artă şi Tradiţii”, Casa Culturii „Ion Creangă”, Tg. Neamţ; 2014 – „Interstiţiu Plastic -_Nemţeni la Brukenthal”, Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu; 2013/2012, 2011 – Expoziţia Anuală de arte plastice, Muzeul de Artă Roman, Neamţ; 2013/2012, 2011, 2008 – Salonul de Iarnă, Galeria de Artă „Lascăr Vorel”; 2012 – Expoziţia „Artiştii cetăţii”, Muzeul Cetatea Neamţului,Tg. Neamţ; 2011 – Arta Plastică Nemţeană, Galeria de Artă „Lascăr Vorel”; 2011 – Oraşul Artiştilor, Galeria de Artă „Lascăr Vorel”; 2010 – Expoziţia „Eminescu”, Fundaţia Ştefan cel Mare, Piatra Neamţ; 2008, 2007 – Saloanele Moldovei, Chişinău-Bacău; 2008 – Teatrul Tineretului Piatra Neamţ; 2007 (premiu pentru sculptură), 2005, 1999, 1998, 1997 – Bienala Internaţională de Artă „Lascăr Vorel”; 2007, 2006 – Galeriile de Artă „Apollo”, Bucureşti; 2007 – Duplex UAP, Bacău-Piatra Neamţ; 2007 – Galeriile de Artă, Roman; 2007, 2006 – Anuala Studenţească de Arte Vizuale, Galeriile de Artă „Lascăr Vorel”; 2006 – „Artiştii La Locul Lor”, proiect adresat oraşului Piatra Neamţ; 2004 – Saloanele Moldovei, Bacău; 2004 – Galeriile Artis, Bucureşti; 2003 – Galeria „Topart”, Piatra Neamţ; 2003 – Galeria „Grot-Art”, Piatra Neamţ; 2002 – Galeria „Vert”, Piatra Neamţ, 2000 – Centrul Cultural German, Iaşi; 1999/1992 – Expoziţia Judeţeană de Artă Plastică, Galeria de Artă „Lascăr Vorel”; 1992 – Salonul Internaţional de Artă Plastică, Muzeul de Artă Contemporana, Galaţi; 1991 – Galeria de Artă „Rotonda”, Iaşi; 1990 – Galeria de Artă „Cupola”, Iaşi. Şi expoziţii internaţionale la Biella – Italia (1993), la Centrul European de Arhitectură de la Veneţia – Italia (2004), la galeria de artă “Artimundo” din Bruxelles (2007), la galleria de artă “Aripa” din Torino a (2008) şi la Centrul Cultural Român de la Veneţia („Dincolo de semn”, 2008).

Activitatea artistică i-a fost răsplătită cu binemeritate premii şi diploma de excelenţă: 2014 – Diplomă, Simpozionul Internaţional de Pictură şi Desen, Iacobeni-Suceava; 2014 – Diplomă, Simpozionul de sculptură „Vasile Blendea”, Moreni-Dâmboviţa; 2013 – Diplomă, Tabăra anuală de pictură şi sculptură, Moineşti-Bacău; 2008 – Diplomă, (Club Rotary Donaris), Costache Negri-Galaţi; 2007 – Premiul pentru sculptură – Bienala Internaţională de Arta Plastică „Lascăr Vorel”; 2006 – Diplomă, Simpozionul Naţional de Sculptură „Ion Irimescu” – Bistriţa; 1999 – Diplomă de nominalizare – Bienala Naţională „Lascăr Vorel”; 1996 – Diplomă „Cetăţean de Onoare” – Piscu, Galaţi; 1989 – Premiul III pentru sculptură, Hârlău, Iaşi; 1988 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici, Pârâul Rece, Braşov; 1987 – Premiul II pentru sculptură, Slănic Moldova, Bacău.

Lucian Tudorache are numeroase participări la simpozioane şi tabere de creaţie din ţară şi din străinătate: 2015 – Simpozionul de sculptură „Vasile Blendea”, Târgovişte, Dâmboviţa; 2014 – Tabăra de Arte Plastice „Victor Brauner”, Piatra Neamţ; 2014 – Simpozionul Internaţional de Pictură şi Desen, Iacobeni-Suceava; 2014 – Simpozionul de sculptură „Vasile Blendea”, Moreni, Dâmboviţa; 2013 – Festivalul de Cultură şi Artă – Tabăra anuală de pictură şi sculptură, Moineşti, Bacău; 2010 – Tabăra de Arte Plastice „Oglinzi-Neamţ”; 2009 – Festivalul International de sculptură Trondheim-Norvegia; 2008 – Simpozion de sculptură, (Club Rotary Donaris), Costache Negri-Galaţi; 2007 – Tabăra de creaţie, Văratec-Neamţ; 2006 – Simpozionul Internaţional de Sculptură, Drăgăşani-Vâlcea; 2006 – Simpozionul Naţional de Sculptură „Ion Irimescu”, Bistriţa; 2005 – Simpozionul Naţional „MONUMENTUL tradiţie şi viitor”, Muzeul Unirii, Iaşi;

2004 – Tabăra de Creaţie „Arta ca Viaţa”, Muzeul de Arte Vizuale Galaţi; 2003 – Simpozionul Internaţional de Sculptură „Artă şi Sacralitate”, Cucuteni, Iaşi; 2003 – Simpozionul Naţional de Sculptură, (Inspectoratul pentru învăţământ), Galaţi; 2000, 1999, 1998 – Tabăra Naţională de Artă Plastică „Nicolae Tonitza”, Durău, Neamţ; 1989 – Tabăra Naţională de Sculptură a Studenţilor, Hârlău, Iaşi; 1988 – Tabăra Naţională de Sculptură a Studenţilor, Pârâul Rece, Braşov; 1987 – Tabăra Naţională de Sculptură a Studenţilor, Slănic Moldova, Bacău.

În 2004, a obţinut Bursa UNESCO de studiu la Centrul European din Veneţia pentru tehnicile de conservare a patrimoniului arhitectonic. În urma cursurilor de trei luni, a obţinut un atestat internaţional pentru restaurarea în piatră. Are lucrări în colecţii aparţinând muzeelor de artă din Piatra Neamţ, Galaţi, Vâlcea, dar şi în numeroase colecţii particulare din Franţa, Italia, Germania, Elveţia, Canada şi România.

Dar să mai spicuim din portretul schiţat în „Adevărul”:

„Consideră că orice artist trebuie să fie şi un bun desenator. „Pentru mine, desenul reprezintă abecedarul profesiei. Fără un bun desen, toate celelalte intervenţii artistice sunt mai greu de realizat“, susţine sculptorul. În plus, a transformat pasiunea pentru fotografie într-un ajutor pentru profesia de bază. „Folosesc fotografia ca material premergător proiectelor de desen şi sculptură. Este vorba însă de fotografia structurilor naturale, abordate în micro-universul lor“, mărturiseşte profesorul.

Consideră că a moştenit din familie înclinaţiile artistice. „Tatăl meu era un foarte bun dulgher şi tâmplar, iar mama se ocupa cu ţesutul covoarelor. Fratele meu, mai mare decât mine cu şapte ani, având gena mamei, a urmat pictura, iar acum predă la un Colegiu de Artă de lângă Torino. Eu semăn cu tata, şi ca genă şi ca îndemânare, şi mi-au plăcut dălţile şi lemnul“, spune artistul. Liceul de Artă l-a făcut la Iaşi, pe vremea comunismului, iar după absolvire a ajuns marinar. „Am pierdut două examene de admitere din cauză că am fost repartizat, fără să pot schimba nimic, să fac armată la marină, care dura doi ani“, regretă parcă şi acum Lucian Tudorache. Admiterea în învăţământul superior a fost anevoioasă. „În anii ’80, posibilitatea de a intra la o universitate de artă era foarte mică. În jur de 200 de candidaţi se băteau pe 7 locuri, dintre care jumătate erau deja ocupate. Plus că un an se dădea examen doar la pictură şi anul următor doar la sculptură“, precizează artistul. După facultate, s-a stabilit la Piatra Neamţ.”

Două busturi executate la comanda Societăţii Culturale „Clepsidra” – Puţină istorie

 

În octombrie 2012, Societatea Culturală „Clepsidra” iniţiază proiectul „Bust pentru prof. univ. dr. Nicolae Manolescu-Strunga”. Proiectul s-a bucurat de la început de sprijinul Primăriei Municipiului Roman.

Articolul „Daţi un leu pentru bustul lui Manolescu Strunga!”, semnat de publicista Flora Ordean, în cotidianul „Monitorul de Neamţ”, din 9 octombrie 2012, este edificator în acest sens: „• membrii Asociaţiei Culturale Clepsidra lansează o colectă publică de bani pentru strângerea de fonduri în vederea amplasării în Piaţa Roman Vodă, în fata Primăriei, a bustului lui Manolescu Strunga • Consecvenţi ideii de promovare a marilor valori culturale ale Romanului interbelic, membrii Asociatiei Culturale Clepsidra au lansat un nou proiect, acela de a ridica un bust „părintelui oftalmologiei româneşti“, Nicolae Manolescu-Strunga, fost senator de Roman, care prin testament a lăsat cu limbă de moarte fiului său, ridicarea din averea sa a actualului Palat Administrativ. „Societatea Culturală Clepsidra îşi propune să ridice la Roman, în faţa Palatului Administrativ, un bust al marelui om de ştiinţă Nicolae Manolescu Strunga, legat profund de Roman, prin faptul că din banii săi, fiul acestuia, sfârşit şi el în Gulagul Comunist de la Sighetul Marmaţiei, a ridicat între cele două războaie mondiale clădirea în care astăzi funcţionează Primăria, Judecătoria şi Administraţia Financiară. Pentru realizarea acestui proiect vom lansa o subscriptie publică, prin amplasarea în holul acestei instituţii a unei urne în care toţi cei ce vor intra în această clădire vor depune, dacă vor dori, de la suma modică de un leu, pînă la orice sumă sunt dispuşi să aloce acestui proiect. Apreciem că ridicarea acestui bust este un act restitutiv, profund moral”, a declarat preotul Cornel Paiu, preşedintele Societătii Culturale Clepsidra. Acesta a mai precizat faptul că Academia Română, al cărui membru a fost omul de stiintă, a mai ridicat în 1937 un bust, care a fost distrus de comunişti 20 de ani mai târziu. Născut la Buzău, dar ataşat de Roman prin moşia sa de la Strunga şi prin faptul că a fost în două legislaturi consecutive senator al ţinutului de la confluenţa Moldovei cu Siretul, Nicolae Manolescu-Strunga a făcut lucruri deosebite ca politician contribuind la edificarea mai multor băi publice, ţinând cont de faptul că igiena era la vremea respectivă precară. Tot în timpul său, s-au înfiinţat mai multe infirmerii rurale având acelaşi scop, educaţia sanitară a populaţiei. La Roman, Manolescu-Strunga a locuit în casa de pe strada Cuza Vodă în care a funcţionat, până la Revoluţie, unitatea de Securitate, iar după 1990, Grădiniţa Nr. 12. Iniţiatorii proiectului cred în viabilitatea acestui demers ambitios şi în disponibilitatea romaşcanilor de a recupera marile valori interbelice. Bustul, turnat în bronz, care costă 200 de milioane lei vechi, ar urma să fie dezvelit până la sfârşitul acestui an.”

Textul necesită unele precizări: 1. Din subscripţia publică nu s-a strâns niciun leu. Urna a fost amplasată în holul Primăriei Roman o vreme, ignorată cu desăvârşire de prezumtivii donatori, apoi a fost retrasă la cererea Societăţii Culturale “Clepsidra”. 2. “Sfârşitul acestui an…”? Desigur, sub surescitarea iniţială, termenul de finalizare a fost  supralicitat. A fost nevoie pentru finalizarea proiectului de aproape 4 ani!

Întâi, în noiembrie 2013, a fost realizată macheta în ipsos.

Mai apoi, la foarte scurt timp, în ianuarie 2014 s-a finalizat o altă machetă, cea a Poetului Mihai Eminescu.

Autorul lucrărilor: sculptorul pietrean Lucian Tudorache, pe care, de altfel încerc al omagia în textul de faţă, dincolo de precizările necesare contextului. Un gând bun şi de mulţumire, aresez, tot în acest context, dlui prof. Lucian Strochi, care ne-a recomandat colaborarea cu Lucian Tudorache.  A fost, după cum uşor se poate vedea, o recomandare şi o colaborare de bun augur!

În răstimpul celor 4 ani, presa a revenit deseori asupra proiectului, la un moment dat dorit a fi extins. Articolele, pe care ne permitem a le menţiona în continuare, dau mărturie în acest sens: „Colectă pentru reconstruirea bustului profesorului Manolescu Strunga” (Mesagerul de Neamţ, 4 octombrie 2012), “Rotonda personalităţilor bate pasul pe loc” (Ana Maria Postelnicu, Ziarul de Roman, 11 iunie 2013; considerăm că unele aprecieri din acesta articol sunt nedrepte şi influienţate de un subiectivism nociv şi neonorant, dar nu comentăm mai mult!), “Rotonda personalităţilor romaşcane are nevoie de fonduri” (“…Orice oraş care se respectă trebuie să aibă o rotondă a personalităţilor. În Parcul Municipal din Roman există o rotondă a scriitorilor…, realizată de Fondul Plastic Iaşi, care cuprinde busturile a 10 scriitori români. După câteva decenii de la amenajarea rotondei din parc, romaşcanii s-au gândit şi la realizarea unui complex statuar care să cuprindă personalităţile romaşcane reprezentative pentru oraş prin activitatea lor. Realizarea bustului profesorului universitar doctor Nicolae Manolescu Strunga, ctitorul Palatului Administrativ din Roman, iniţiativă a Societăţii Culturale “Clepsidra” din Roman, a constituit punctul de plecare în realizarea unui proiect complex şi ambiţios, dar costisitor. Astfel, “Clepsidra” a propus municipalităţii, anul trecut, realizarea a 10 busturi, reprezentări ale unor personalităţi romaşcane de marcă. Proiectul urmăreşte creşterea interesului instituţiilor din domeniile culturale, ştiinţifice, educaţionale şi turistice faţă de patrimoniul cultural al oraşului Roman. Printre personalităţile propuse să prindă viață pe aleea personalităților sunt ministrul Nicolae Manolescu-Strunga, doctorul Leon Mirahorian, cronicarul Miron Costin, scriitorul Max Blecher, compozitorul Mihail Jora. Iniţiativa a fost salutată de autorităţile locale încă de la primele discuţii legate de acest proiect, însă calculele dau, pentru moment, cu minus. “Idei sunt multe, bani sunt puţini. Este un proiect pe care îl agreăm, dar nu are finanţare asigurată. (…)”, a precizat profesorul Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman. După realizarea în ipsos a bustului ministrului liberal Nicolae Manolescu-Strunga, proiectul a intrat într-un con de umbră. Fondurile destinate realizării acestui proiect sunt estimate la 5.000 de euro.” – Ana Maria Postelnicu, Ziarul de Roman, 22 iulie 2014), „Busturi ale personalităților culturale, donate Primăriei Roman” (“Asociaţia Societatea Culturală “Clepsidra” a făcut o ofertă de donaţie, având ca obiect patru bunuri, două busturi ale profesorului universitar doctor Nicolae Manolescu Strunga și alte două reprezentându-l pe poetul Mihai Eminescu.”, Cristian Foghel,  27 ianuarie 2016, Roman 24 online).

Cum spuneam, iniţiativa noastră se dorea să fie finalizată, foarte repede. A fost însă nevoi de patru ani pentru finalizarea proiectului. Deşi, în martie 2015 busturile erau deja la Roman, (4 la număr, două machete în ipsos şi două bronzuri), abia, anula acesta, în cadrul Zilelor Municipiului Roman (14-22 mai 2016), primul va fi amplasat pe soclu şi inaugurat, urmând ca al doilea monument să fie inaugurat în luna septembrie a acestui an.

Ne-am bucurat nespus, că până la urmă bani s-au găsit, mai ales prin bunăvoinţa de aleasă generozitate, pentru care nu avem îndestule cuvinte de mulţumire, a dl. ing. Vasile Balcan, directorul SC Marsat din Roman, care ne-a sponsorizat cu suma de 5000 Euro, în vederea turnării unui singur bust, cel al lui Nicolae Manolescu-Strunga. Însă, noi, având la momentul respectiv, două machete disponibile, benefiiciind de o reducere din partea turnătoriei care n-a fost nevoită să încălzească cuptorul de două ori şi suplimentând bugetul cu ajutorul altor sponsori, am reuşit să turnăm două busturi. N-am făcut decât să nu ratăm o oportunitate de a economisi nişte bani, pe care oricum nu-i aveam! Cum s-ar zice, am reuşit să facem din nimic ceva! Dar, oare, nu toate sunt făcute din nimic? Din nimicul acela primordial, din nimicul misterios al visului?

În sfârşit, o primă eliberare din responsabilităţile proiectului, a fost cea când donaţia Societăţii Culturale “Clepsidra” făcută Municipiului Roman, la data de 9 iunie 2015, a fost acceptată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 33, adoptată în cadrul şedinţei ordinare din 28 ianuarie 2016, , o alta, când am avut plăcerea de al vedea la Roman, pe acad. Nicolae Manolescu, nepotul lui Nicolae Manolescu-Strunga, vineri, 6 mai 2016, când în holul Primăriei Roman, a dezvelic în chip simbolic bustul ilustrului său înaintaş. Momentul a fost consemnat cu acurateţe de presa romaşcană: “Nepotul lui Nicolae Manolescu-Strunga a venit la Roman pentru a dezveli, simbolic, bustul din bronz al înaintașului său. Bustul lui Nicolae Manolescu-Strunga va fi amplasat în parcul din fața Primăriei Roman. Nicolae Manolescu-Strunga a fost senator al județului Roman și cel care a donat municipalității terenul și fondurile necesare pentru ridicarea palatului administrativ, actualul sediu al Primăriei municipiului Roman. La inițiativa Societății Culturale Clepsidra și cu sprijinul administrației locale, bustul lui Nicolae Manolescu-Strunga va fi amplasat în parcul din fața Primăriei, ca un omagiu adus celui care a dăruit din averea sa localității pe care a reprezentat-o în Senatul României. Busutul lui Nicolae Manolescu-Strunga va fi dezvelit pe 18 mai, dar nepotul său, academicianul prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, a venit azi la Roman pentru a vedea ceea ce s-a realizat în cinstea înaintașului său.  ”Toată copilăria eu am făcut-o pe Bogdan Dragoș, deci, în Roman. Ceea ce este foarte, foarte important, este că Strudza, cel care a deținut Palatul de la Miclăușeni – care, la vremea aceea era tot în județul Roman – a fost cel care, alături de ai mei părinți a făcut tot ceea ce se putea face pentru propășirea județului Roman. Puțină lume a medicinei românești știe că, alături de Carol Davila, el a fost unul din ctitorii medicinei românești, părintele oftalmologiei. A fost primul ministru al sănătății în guvernul Lascăr Catargiu. Apoi, el a spus mereu că nu-i aparțin cheile de la hambar, adică recolta trebuie să fie a nevoiașului. Și așa era”, a afirmat prof. univ. dr. Nicolae Manolescu. ”Poporul se poate tămădui și privind la niște modele adevărate, așa cum este și Nicolae Manolescu-Strunga, o personalitate complexă, o personalitate științifică și, spuneam eu, filantropică. Ați remarcat inițiativa prietenului nostru, preot Tiberiu Roșu, care, într-adevăr, a venit cu ideea aceasta de a demara un proiect pentru a-l repune pe soclu pe ilustrul dumneavoastră înaintaș și, sigur, sprijinul Primăriei municipiului Roman care a preluat ideea noastră. Dar cei care au executat acest proiect cu sponsori, respectiv cu sprijinul obținut și cu strădanii destul de mari, pentru că proiectul a început în 2012 și acum se finalizează în 2016, iată că, deci care au executat această lucrare și au pus suflet pentru acest lucru sunt membrii societății culturale Clepsidra”, a declarat Cornel Paiu, președintele Societății Culturale Clepsidra.” (Teo Rusu, în art. “Nepotul lui Manolescu-Strunga, din nou acasă ”, 6 mai 2016, http://inroman.ro/2016/05/06/nepotul-lui-manolescu-strunga-din-nou-acasa-4705/). Gestul emoţionant de atunci al acad. Nicolae Manolescu, îmi va rămâne pentru totdeauna întipărit pe retina sufletului! Şi, cred, că nu numai mie!

O altă eliberare, o va reprezenta, cu siguranţă, “Inaugurarea Monumentului Nicolae Manolescu-Strunga”, din 18 mai 2016, iar o alta, cea din septembrie a.c., când, cu ajutorul Domnului, nădăjduim a “Inaugura Monumentul Mihai Eminescu”. Rămâne, ca mai apoi, cu fiecare popas în preajma lor, să ne bucurăm, cu toţii laolaltă, în comuniune, pentru un lucru bine făcut, care, desigur, că putea să fie şi mai bine şi mai profesionist făcut, pentru că totdeauna este loc de mai bine, şi an de an, la ceas aniversar sau comemorativ, la zile de aducere aminte, să ne eliberăm, poate, din angoase esistenţiale şi de apăsătoare griji, privind la seninătatea “idealului” lor, devenit, o clipă, poate şi al nostru, pe când le vom depune la căpătâi, jerbe şi coroane de flori , în care să strălucească recunoştinţa nostră, până în privirile lor de dincolo de lume.

Recunoştinţă şi plecăciune tuturor colaboratorilor (în special, sculptorului Lucian Tudorache, dlui Lucian Strochi, pentru sfatul bun şi infinita prietenie arătată Romanului şi romaşcanilor, sculptorului Constantin Sinescu, cel care, în Bucureşti, a supravegheat turnarea în bronz a busturilor, prietenilor nostrii, pictorii bucureşteni Daniel Crăciun şi Puiu Costachi-Dumitraş, care au intermediat colaborarea noastră cu maestrul Constantin Sinescu, dlui Dan Dimitriu, consilier patrimoniu al Societăţii Culturale “Clepsidra”, care, alături de mine a fost trup şi suflet dedicat proiectului, neprecupeţind timp şi energie în atingerea obiectivelor propuse, pr. drd. Tiberiu Roşu, cel care a venit cu ideea refacerii bustului lui Nicolae Manolescu-Strunga, însuşită şi dusă la împlinire, cum am mai arătat, de Societatea Culturală “Clepsidra”, dui prof. Dan-Laurenţiu Leoreanu, primarul Municipiului Roman, dlui dr. Dan-Gabriel Arvătescu, vice-preşedinte al  Societăţii Culturale “Clepsidra”, dlui Ovidiu Bojescu, city manager, dlui Gheorghe Carnariu, secretarul Primăriei Roman, dui Mihai Bârjoveanu, consilier municipal, ing. Cristian Botezatu, director administrativ Primăria Roman…) şi sponsorilor – între care se evidenţiază, desigur, dl. ing. Vasile Balcan, directorul SC Marsat din Roman, sponsorul principal, fără de care proiectul nostru probabil ar mai fi avut mult timp de aşteptat, până la ceas de mântuire –, care au văzut, credem noi, în eforturile Societăţii Culturale “Clepsidra” o lucrare continuuă şi insitentă, coerentă şi demnă, destinată adevăratelor valori, inspirate de seculara, chiar milenara istorie a Romanului.

Ave, romaşcani! Ave, români!

Roman, 12 mai 2016