CLEPSIDRA / poem de Gheorghe Simon
Clepsidra
În vitrină, la vedere, clepsidra
avînd impresia că deţin
timpul întreg
atît de cuminte
răpus şi culcat, nemişcat
întotdeauna în partea de jos
ca expresie a clipelor trecute
încît cealaltă jumătate
egal distribuită, de deasupra
e complet goală şi transparentă
încercînd să-i adaug ceva
care să semene a viaţă
a mişcării, sau, cel puţin
a fixării unei imagini
prin neatingere.
Aceasta e calea strîmtorată a creştinului
cărarea pierdută a străinului.
Veşnicia nu poate fi atinsă
nu are capăt, nu poate fi întreruptă
încît ne apare ca lipsită de viaţă
aşa fiind doar absolutul în stare pură.
Oricum ai face, nu ai decît o şansă
pentru a fi în lucrare
precum viaţa, în neaşezare
răsturnîndu-o, cutremurîndu-o
cu puterea vibrării inimii tale.
Doar aşa, prin strecurare
clipele vieţii tale se trezesc din nemişcare
absorbite de abisul trecutului
care creşte şi sporeşte
pe măsură ce în partea de sus
puţinul rămas se subţiază
încercînd în zadar să-l opreşti.
Transparenţa nu e de atins
ci doar să te vezi pe tine
rămas pe dinafară
necuprins.
Mănăstirea Agapia
21 mai 2016
0 comments