CLEPSIDRA / poem de Gheorghe Simon

Clepsidra

 

 

În vitrină, la vedere, clepsidra

avînd impresia că deţin

timpul întreg

atît de cuminte

răpus şi culcat, nemişcat

întotdeauna în partea de jos

ca expresie a clipelor trecute

încît cealaltă jumătate

egal distribuită, de deasupra

e complet goală şi transparentă

încercînd să-i adaug ceva

care să semene a viaţă

a mişcării, sau, cel puţin

a fixării unei imagini

prin neatingere.

 

Aceasta e calea strîmtorată a creştinului

cărarea pierdută a străinului.

Veşnicia nu poate fi atinsă

nu are capăt, nu poate fi întreruptă

încît ne apare ca lipsită de viaţă

aşa fiind doar absolutul în stare pură.

 

 

Oricum ai face, nu ai decît o şansă

pentru a fi în lucrare

precum viaţa, în neaşezare

răsturnîndu-o, cutremurîndu-o

cu puterea vibrării inimii tale.

Doar aşa, prin strecurare

clipele vieţii tale se trezesc din nemişcare

absorbite de abisul trecutului

care creşte şi sporeşte

pe măsură ce în partea de sus

puţinul rămas se subţiază

încercînd în zadar să-l opreşti.

Transparenţa nu e de atins

ci doar să te vezi pe tine

rămas pe dinafară

necuprins.

 

Mănăstirea Agapia

       21 mai 2016

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *