Claudia Mitră, Poezii

***

În dimineaţa aceasta limpede,

Te strig

Cu o ultimă zvâcnire a inimii.

Îți sărut privirea absentă

-făcusem o obsesie pentru verdele amar al ochilor tăi-

În dimineaţa aceasta limpede,

imaginar,

desenez umbra unui fluture

Pe umărul tău.

În această dimineaţă limpede,

într-o linişte mormântală,

împărţim amintirile

ca pe o ultimă spovedanie,

Cineva a întors clepsidra

Nu mai avem timp,

Nu mai avem timp,

Şi dimineaţa aceasta limpede

E valsul nostru de adio…

 

***

râsu’ plânsu’ acesta

nu e un joc de-a viaţa

e viaţa însăşi

martoră mi-e lacrima mea

de femeie îndrăgostită

umbletul apăsat pe lamele de cuţit

înfipte în aripile unui înger

nu trăieşti prea periculos

mă întreabă uneori gura ştirbă a lumii

nu îndeajuns

îi răspund

râsu’ plânsu’

acesta nu e un joc de-a viaţa

e viaţa însăşi

 

***

zilele se scurg
una câte una
paşii ne poartă pe alte cărări
despărţite de tot sau nimic
eu nu mai sunt aici de mult prea mult timp
dar asta nu e decât un detaliu
insesizabil
un pretext de a mai juca o ultimă partidă de cărţi
în care nimeni nu mai trişează
– fiecare cu norocul lui nu-i aşa-
nu ştiu de ce însă
presimt că de data asta
şansa e de partea mea
mi-a înflorit în inimă
un trandafir galben
iar mie trandafirii galbeni
îmi poartă întotdeauna noroc.

***Semnal editorial: “Mere roşii, mere verzi – poeme”/ “Manzanas verdes, manzanas rojas – poemas”; volum biningv româno-spaniol, în curs de apariţie la Ed. “PapiruS Media”; traducerea în spaniolă: Cezar C. Viziniuck.