CARMEN BULZAN ÎL TRADUCE PE OQUENDO

CARMEN BULZAN ÎL TRADUCE PE OQUENDO.

Cei 5  Metri de Poeme ale lui Oquendo se măsoară acum în română

(Interviul lui Raúl Diaz Butron cu dr. Carmen Bulzan*)

1.R.D.B. Voi începe cu o întrebare esențială pe care, sunt sigur, orice cititor ar dori să și-o pună la începutul unui interviu, mai ales în cazul unui traducător cu o carieră îndelungată ca a dumneavoastră: ce circumstanțe v-au determinat să-l descoperiți pe Carlos Oquendo de Amat și cum a fost primul dumneavostră contact cu opera sa “5 Metros de poemas”?

C.B. Întâlnirea mea cu cartea a fost întotdeauna neîmplătoare. Spun adesea: cartea mă caută pe mine. Și așa a fost să fie și cu această superbă și uimitoare carte. În septembrie 2024 eram prezentă la cel de-al doilea Congres Mondial al Poeților oragnizat de ACADEMIA TOMITANA și ACADEMIA UNIVERSALIS POETARUM la Tomis-Constanța, la Marea Neagră, locul în care a fost exilat poetul Ovidius. Printre invitați, poetul peruan Oscar Limache care pregătise pentru fiecare participant câte o carte drept cadou, numai că geamantanul cu carți s-a pierdut într-una din escalele avionului, în Panama. Trecuse o săptămână, se terminase congresul, în ziua următoare avea să se întoarcă la București ca să plece și, un telefon de la Aeroportul Otopeni din București îl anunța că sosise bagajul pierdut, că era așteptat să-l ridice. S-a urcat într-o mașină și a plecat spre București (225 km), a recuperat bagajul și s-a întors la Tomis cu prețioasa comoară: un geamantan de cărți! Fiecare a primit câte una și mie… mi-a fost oferită această carte: 5 metros de poemas de Carlos Oquendo de Amat. A fost o întâmplare? Nu cred. Cartea m-a căutat și, în sfârșit, m-a găsit!

2.R.D.B. Am văzut cu mare interes cum cariera dumneavoastră de traducătoare a fost marcată de figuri literare emblematice precum Miguel de Unamuno și alți poeți spanioli, inclusiv poeți brazilieni. Dacă nu mă înșel, Oquendo este al treilea poet latino-american pe care îl traduceți? Spuneți-mi, ce a trezit în dumneavoastră interesul deosebit pentru Oquendo? Cum l-ați găsit? A fost stilul său original de avangardă, poate temele pe care le abordează sau pur și simplu necunoașterea sa literară de către cititorul român?

C.B. Despre traducerile mele din poeți din America latină v-aș spune multe, căci întâlnirea cu poeții din toate țările Americii latine s-a produs în congresele internaționale de poezie de la New York, Salamanca (Spania), Craiova  și Tomis-Constanța (România) de mulți ani și, de fiecare dată, acestea au fost și un prilej de a cunoaște poeții acestor țări și poezia lor, scrierea unor proiecte de traduceri și publicarea lor în limba română în Editura Kult a cărei directoare sunt. În ordinea descrescătoare a numărului de volume traduse enumăr: Luis Cruz-Villalobos (Chile), Fernando Salazar Torres (Mexic), Gustavo Gac-Artigas (Chile, rezident la New York), Yrene Santos (Republica Dominicana, rezidentă la New York), Miguel Angel Oxlaj Cumez (Guatemala), Alfredo Pérez Alencart (Peru, profesor la Universitatea din Salamanca, Spania), Carmen Martinez (Spania), José Ramón Ripoll (Spania), Fernando Gil Villa (Spania), ca să nu mai vorbesc despre Ramón de Basterra (Spania) și Miguel de Unamuno (8 cărți: poezie, eseuri, roman) pentru care Primăria din Salamanca, cu ocazia împlinirii a 800 de ani ai Universității din Salamanca, mi-a conferit, în 2018, titlul de Huesped distinguido de Salamanca. E în curs de apariție cartea lui Oscar Limache Viaje en la lengua de porcoespin / Călătorie pe limba porcului spinos.  

Ar mai fi de adăugat la această enumerare și alți mulți poeți de limbă spaniolă cuprinși în Antologia poetică bilingvă spaniolă-română:  TRASATLÁNTICA: DESDE AMBAS ORILLAS DE LA HISPANIDAD. Antología de poesía iberoamericana del siglo XXI / TRANSATLANTICA: DE PE AMBELE MALURI ALE HISPANITĂȚII. Antologia de poezie ibero-americană a secolului XXI

care cuprinde 20 de poeți din toate țările Americii latine și Spania, precum și Antologia POEME PEREGRINE care cuprinde 21 de poeți români traduși de mine în limba spaniolă.

Antologia De la Rio de Janeiro la București cuprinde 15 poeți brazilieni pe care i-am cunoscut cu ocazia participării mele la Rio de Janeiro în 2016 când mi s-a acordat Premiul Umberto Peregrino și Ordinul Meritul Cultural de către Uniunea Scriitorilor din Rio de Janeiro, al cărei membru sunt.

Și, ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, vă mărturisesc că am citit și tradus multă poezie, dar la Oquendo de Amat m-a atras în primul rând forma cărții, pliul de 5 metri de poeme, în al doilea rând tragismul vieții sale, apoi textul. Influențată de viața poetului, m-am apropiat altfel de poezía sa: cu acea curiozitate pe care o simți atunci când ai în mână un text inedit sub aspectul punerii în pagină, dar și sub aspectul temelor abordate la vârsta de 19 ani, când a scris cartea. În plus, împlinirea a 100 de ani de la scrierea poemelor (1925) a fost un motiv suplimentar ca să traduc această carte acum, în acest an, și să redau publicului român, iubitor de poezie, această inedită, delicată și surprinzătoare carte.

3.R.D.B. Fără îndoială, proximitatea lingvistică dintre spaniolă și română este un avantaj în experiența dumneavoastră ca traducător. Cu toate acestea, particularitățile fiecărei limbi au trebuit să impună și anumite provocări la traducerea poeziei, în special a poeziei precum cea a lui Oquendo. Dintre cele 18 poezii ale sale, ce poezii ați tradus întrebându-vă mult? Ați putea cita câteva versuri sau pasaje care implică o provocare, pentru dumneavoastră, atunci când traduceți?

C.B. Provocarea nu a fost creată de vreo dificultate anume, ci în special de asocierile surprinzătoare, alăturările de cuvinte ce creează emoția, surpriză. Deși am simțit forța unui torent de sentimente, am apreciat modestia sa, din chiar dedicația cărții mamei sale în care el pare să se scuze că poemele lui sunt „nesigure ca primul meu discurs”. Ca emoție puternică aș putea evoca aici o altă întâmplare care justifică într-un fel alegerea poemului preferat din volum. În pregătirea lansării cărții 5 metri de poeme, de Ziua Mondială a Poeziei, 21 martie, la Librăria „Mihai Eminescu” din București, am solicitat poeților Oscar Limache din Peru (mâna destinului acestei traduceri) și poetului peruan Alfredo Pérez Alencart, profesor la Universitatea din Salamanca (Spania) câte o înregistrare video în care să vorbească despre Carlos Oquendo de Amat, despre unica lui carte. Pentru mine a fost o surpriză pe care nu o voi uita niciodată, faptul că ambii au ales spre lectură o anume poezie, intitulată chiar așa, Poem. Și mă gândesc adesea cum există o constantă în apreciere, un ceva care atinge sufletul nostru indiferent la ce distanță ne aflăm, că există consonanțe și corespondențe care ne unesc.

4. R.D.B. Presupun că 5 metri de Poeme a cerut o abordare meticuloasă din partea dumneavoastră. Traducerea metaforelor sale oarecum suprarealiste, a muzicalității și a jocurilor de cuvinte, precum și surprinderea sensului alegerilor sale stilistice din designul tipografic-vizual original, trebuie să fi fost o provocare plină de satisfacții. A face un cititor într-o altă limbă să experimenteze impactul emoțional și estetic pe care Oquendo a vrut să-l transmită reprezintă cu siguranță o mare recompensă intelectuală și spirituală pentru dumneavoastră. În acest sens, mi-ați putea spune: credeți că fidelitatea față de original ar trebui să fie întotdeauna o prioritate sau credeți că uneori merită să optați pentru interpretări mai libere pentru a păstra emoția?

C.B. Seneca spunea că cea mai mare răsplată a unui bine făcut este însăși bucuria de a-l fi făcut. Da, aveți dreptate că această experiență lirică și plăcere estetică resimțită în lectura cărții a fost dublată de rezultatul muncii mele în care fidelitatea este un principiu de la care nu mă abat. Eu am adus poeții în limba mea cu aceeași fidelitate ca într-o prietenie. Și avantajul celor două limbi surori: spaniola și româna, din aceeași limbă mamă, latina, a fost un imens avantaj și fie-mi permis a spune că muzicalitatea limbii române face ca poezia să sune special în limba lui Eminescu… În toate întâlnirile internaționale am ținut să recit din poezia poetului nostru național, poetul universal Mihai Eminescu, tradus de mine în spaniolă, și de fiecare dată mi se făcea aceeași remarcă: „Dacă în traducere sună atât de bine, ne imaginăm cum sună în limba română, limba maternă în care a scris poetul”.

5.R.D.B. În schimbul nostru de e-mailuri, l-ați menționat pe poetul român Constantin Barbu, care, de Ziua Mondială a Poeziei, a prezentat „Poelyzia”, o carte pliabilă de 50 de metri cu 250 de poezii și pictopoeme în omagiu celor 5 metri de poeme de Oquendo de Amat. Ați putea împărtăși mai multe detalii despre Constantin Barbu și legătura sa cu Carlos Oquendo de Amat? Unde și cum a avut loc evenimentul de prezentare a acestei cărți? Există vreo explicație simbolică pentru motivul pentru care lungimea cărții a fost înmulțită cu 10 și numărul de poezii cu aproape 14? Ah! Și ce sunt pictopoemele în viziunea lui Constantin Barbu? În cele din urmă, ce caracterizează poezia lui Constatin Barbu în domeniul literaturii române și nu numai?

C.B. Întâlnirea domnului Constantin Barbu cu Oquendo de Amat s-a produs tot la Tomis-Constanța, în 2024, după ce i-am arătat cartea și i-am mărturisit intenția mea de a o traduce. Atunci s-a născut ideea unei cărți, pliu infinit, căci cartea se scrie mereu… Numărul de metri a fost „dictat” de condițiile tipografice de realizare, nu e nicio explicație numerologică, iar cele 250 de poeme încap în rola de 50 de metri de hîrtie.

Cât privește pictopoemele sunt un fel de caligrame (ca mod de dispunere a versurilor reprezentând simboluri) à la Apollinaire, într-un dialog al artelor: cuvânt-imagine care seduce și fascinează. Pictogramele se trasformă în pictopoeme  redând obiectele și ideile, culorile (în special negru) amintindu-ne de sistemele primitive de scriere. Ca traducătoare a mai multor volume de poezie ale poetului-filosof Constantin Barbu, pot da mărturie că Poelyzia este o autentică operă de artă. Și mă gândesc la acea artă a cuvântului ca plăsmuire a unor forme (metafore) care suscită în noi vitalitatea organică, o expansiune de energii, acea eliberare nelimitată și imaginară care te face să simți că trăiești, precum poetul, o viață liberă.

Poelyzia s-a lansat în salonul Eugène Ionesco de la Hotel Novotel din București, de Ziua Mondială a Poeziei. Prezentarea ei a fost însoțită de un recital poetico-muzical realizat de actorii Flavia Hojda și Pavel Ulici. 25 de metri din Poelyzie, cu pictopoemele înscrise pe pânză, își vor găsi locul pe o clădire reprezentativă din București.

Această carte, ca o nouă artă a cuvântului, va scinda cititorii în două:

  • cei care, pentru că nu o înțeleg, o vor abandona;
  • cei care, deși nu o înțeleg, nu o vor respinge, ci vor continua să lectureze.

Dar ca s-o înțelegem, să ne amintim de ce spunea Goethe: „dacă vrei să-l înțelegi pe poet, trebuie să te strămuți în tărâmul poetului”. Iar pentru a o înțelege, această nouă artă a cuvântului trebuie lecturată de mai multe ori, dar citită în sympatie ca să poată fi descoperită frumusețea. Căci da, plăcerea estetică poate fi întâlnită în plăcerea erotică a poetului, o plăcere de sine obiectivată. Voluptatea actului erotic ne conduce la paroxim la care nu toți rezistă și de aceea renunță.  Versul lui Constantin Barbu vine dintr-o altă lume și are în spate filosofii (zen), religii (budism), limbi (sanskrită, greacă) și limbaje omologate de istorie, dar și de noi cuvinte pe care le inventează (nihiliță, nihilea, chiliovers, apocalimbă, swacuon ș.a.) care să multiplice și să rafineze spațiul de comunicare dialogal pândit de monologism.

Într-o raportare literar-psihologică, în configurația poetică și psihică a lui Constantin Barbu, întâlnim nu atât oameni (Emil Cioran, Ezra Pound, Nagarjuna ș.a.), cât obiecte însuflețite, idei-ființă (eon, stupă, pustaka, matrioska), în sugestii metaforice electrizante, contopind imagini lumești cu imagini ideatice de o frumusețe grăitoare și conotații bogate.

Încă de la începutul traducerilor mele din Constantin Barbu în limba spaniolă (6 cărți din care câteva apărute deja în Editura International Poetry din Chile, altele în curs de apariție la New York, în Editura ArtePoetica), am simțit nevoia întocmirii unui glosar, o listă de termeni care să fie redați prin echivalent sau păstrați neschimbați. Am făcut asta cu ocazia traducerii Poelyziei și mi-a rezultat o lista de 30 de termeni. Le-am înregistrat frecvența apariției lor și am stabilit rangul, pe primele 3 locuri se situează: vidul, cartea, creier/descreier. Nu m-a mirat, cunoscându-i deja filosofia care nu se întâlnește doar în vers, ci în întreaga sa operă filosofică.

Voința artistică a poetului vine și din căutarea unei metafizici a sexului, o nevoie de a găsi viață în neviu, în neorganic. În stupă e viață, în vid e stâlpul versului care umple golul și oferă repere privirii. Încrâncenarea voluptuoasă a poetului de a căuta și de a găsi prin forța imaginației viața, reînvierea după sinuciderea în vers, ne face să ne întrebăm dacă nu cumva poetul încearcă să se mântuiască, precum îndrăgostitul Don Quijote care e o vâlvătaie infinită. Dar mântuirea nu poate fi deplină dacă nu îi e mântuită și iubita, muza, cu care e în permanent dialog ritualic și care îi răspunde ce ar vrea să audă. Și mă gândesc la Miguel de Unamuno, care în câteva versuri își declara hotărârea de a nu se mântui dacă nu-i va fi mântuit și câinele cu care să alerge, în lumea de Dincolo, din nor în nor și să-i lingă mâna sufletului. O iubire care trece dincolo de cuvintele, uneori triviale, vulgare (dar să nu uităm că poetul e filolog și caută în cuvânt rădăcina, sensul și semnificația, ființa). Asta doar uneori, că cel mai adesea se folosește de cuvinte împrumutate din alte culturi: stupa (mormântul sfânt al lui Budha, al călugărilor budiști), pustaka (acea carte scrisă pe frunze de palmier, ținută în mână de Brahma, creatorul Universului), dar scrisă pe piele de om, așa cum poetul își scrie versurile sale pe pielea muzei. Infinitatea cunoașterii e sugerată prin matrioska (simbol al fericirii și surprizei, acele păpuși din lemn viu colorate sau cutiile japoneze).

Dar care e plăcerea estetică a celui care contemplă opera în conținut și formă? Ambele șochează. Poemele lui Constantin Barbu se scriu cum se făuresc bijuteriile, din materiale prețioase, în culori neprevăzute. Precum Leonardo vorbea de gradațiile albastrului în funcție de distanță, Constantin Barbu ne oferă gradațiile negrului în funcție de obiect: apă neagră, miere neagră, roza neagră, pasărea neagră, gaură neagră, cub negru, descompunere neagră ș.a. Cu idei prețioase, ca materie primă, Constantin Barbu caută misterul în esența lucrurilor și impresia lucrurilor în substanța ideilor. Poetul ne iluzionează prin șoc, îmbogățind lumea poetică prin expansiunea creativității sale. Supune la un dinamism lucrurile, încât ele devin altceva. Măiestria sa, caracterizată de vârtejuri, dă o nouă traiectorie artei, așa încât putem spune că poetul nostru este atât un iluzionist, cât și un impresionist, sau mai bine zis un manager al impresiei în viața ca spectacol, pentru a menționa aici titlul lucrării lui Ervin Goffman – Viața ca spectacol.

Acesta este stilul poetului Constantin Barbu – un strigăt liric original, o înverșunată căutare a metafizicii sexului, o voluptoasă luptă pentru mântuire prin scris!

Cum Francisc de Asisi (1181/1182 – 1226) putea trăi hrănindu-se timp de o săptămână doar cu cântecul unui greier, Constantin Barbu supraviețuiește, după sinuciderea în vers, vîrtejului unui descreier…

„și tu rîdeai / și greierul cînta / și tu rîdeai / și creierul gîndea / și smintirea-ntinerea / iubita mea iubita mea”.

Poezia lui Constantin Barbu a fost tradusă în multe limbi, printre care: franceza, italiana, engleza, germana, spaniola, suedeza, mongola.

6. R.D.B. Întorcându-ne la Oquendo. Ați subliniat că cel mai fascinant lucru la poezia sa este capacitatea de a crea „asocieri surprinzătoare” care provoacă emoții profunde. Ați putea explica cum aceste conexiuni originale comunică semnificații care reflectă sensibilitatea și perspectiva poetică? Ați putea detalia un poem specific care exemplifică această caracteristică?

C.B. Întotdeauna mi-au plăcut combinațiile de cuvinte pe care le descoperi atunci când citești cărți care te surprind și pe care tu, ca cititor, nu le-ai întâlnit niciodată. Fiecare dintre poemele lui Carlos Oquendo de Amat are ceva memorabil în aceste abordări surprinzătoare. Cuvintele în combinații surprinzătoare persistă în memorie și uneori apar deja declanșând scrierea unui vers sau întoarcerea la o amintire. Este ca Madlena lui Proust, acel fenomen uman al memoriei în care o percepție (nu numai a mirosului sau a gustului, ci și a asocierilor de cuvinte) evocă o amintire sau o reminiscență, vorbind despre o poezie, despre un poet. Aș exemplifica cu aceste cuvinte ale lui Oquendo de Amat:

„Ploaia cade inegal ca numele tău” (Parteneră).

„Și cele două rândunele ale sprâncenelor tale nu vor mai zbura niciodată” (…) / „ești o surpriză perenă / ÎNLĂUNTRUL ROZEI ZILEI” (Poemul mării și al ei).

„VEȘNICĂ tinerețe / bătrânețe VEȘNICĂ” (Camera Oglinzilor).

„PENTRU CĂ OCHII MEI ERAU COPII (…) / Dar astăzi ochii mei poartă pantaloni lungi” (Poemul azilului).

7. R.D.B. În ceea ce privește forma cărții. Ce părere aveți despre formatul pliabil al lui Oquendo? Există vreo relație esențială între prezentarea sa unică și modul în care distribuie spațial textele pe pagina albă?

C.B. Tocmai această idee genială m-a surprins încă de la început, de prima data când am văzut cartea. E o desfășurare de idei într-un pliu infinit, căci cartea se rescrie prin lectură, prin traducere. Cititorii, traducătorii devin co-autori ai cărții. Cei 5 metri au fost o invitație la a continua scrierea cărții. Poate că și eu traducând-o, dând-o publicului român, o rescriu și adaug noi înțelesuri și semnificații ideii lui Oquendo.

Considerând cartea hrana noastră spirituală, cuvintele și distribuția lor în pagina albă umplu însuși spațiul nostru vital cu idei, cu surprize, cu emoții și sentimente…, dând tot atâtea motive pentru a trăi. Și nu oricum, ci a trăi plenar binele și frumosul prin intermediul cuvintelor desprinse din Cuvânt ziditor.  

8. R.D.B. În contextul lecturii poetice a lui Oquendo, ce funcție va îndeplini spațializarea textelor? Cum credeți că acest format transformă experiența cititorului?

C.B. Citind cu privirea deschisă, în sympatie, cuvinte scrise cu litere mari sau mici, încadrate în dreptunghi sau versuri aliniate diferit, ai senzația că autorul îți oferă și cheile de lectură. Din co-autor la rescrierea cărții prin lectură, te transformi în receptor de artă care nu are nevoie decât de timp pentru a decanta semnificațiile și a admira opera. Căci, da, această carte este o veritabilă operă de artă, acea artă a cuvântului care trezește în noi energia vitală. Spațializarea îți dă senzația că respiri poezia și că trăiești o viață liberă.

9. R.D.B. În domeniul criticii de specialitate, există tendința de a lega cei 5 metri de poeme de cinema. Ca cititor și traducător, ați simțit vreodată această legătură? Cu alte cuvinte, ați găsit elemente care sugerează o relație cu limbajul cinematografic în timpul procesului de lectură sau traducere? Dacă acesta ar fi cazul, ar fi interesant de știut care dintre poemele sau fragmentele sale au provocat această experiență vizuală sau ritmică care se referă la limbajul cinematografic. Ne puteți împărtăși impresiile dvs.? Sau mai degrabă, ce impresii v-au lăsat și cum veți percepe această legătură dintre Oquendo și cinema?

C.B. Legătura dintre carte și film mi-a venit încă de la început când am întins pliul cărții 5 metri. Fiecare pagina este un cadru dintr-un posibil scenariu de film. Folosind tehnica „mise en abîme”, în fiecare cadru intri în profunzimea unei idei, apoi treci la alta. Prin succesiunea cadrelor, intri într-o biografie. Aceasta succesiune de cadre alb-negru ne ajuta să decodificăm viața autorului, să dobândim noi contururi la preajmă.

Poate chiar Carlos, prin această formă (peliculă) a cărții sale, a vrut să ne introducă în lumea sa, care nu este continuă, ci fragmentară, ca o lumină intermitentă dintr-o peliculă cinematografică. Asta ne ajută să vedem filmul vieții sale. Cuvântul-idee este protagonistul care zburdă dintr-o pagină-cadru în alta cu o viteză pe care cititorul o dă (fiecare își are ritmul său de lectură, de reflecție), având și posibilitatea întoarcerii. Iată un avantaj al acestui pliu: a ne întorce (prin lectură, prin vizualizare) asupra unui moment din viața autorului. Asta ne ajută să aprofundăm ideea poetică.

10. R.D.B. Intrând în persoana lui Oquendo, ați menționat că ceea ce v-a afectat cel mai mult sunt problemele pe care le abordează la doar 19 ani, precum și modestia sa remarcabilă. Ați putea detalia mai multe despre aceste aspecte, vă rog?

C.B. Ca licențiată și profesoară de Filosofie, am fost surprinsă când am citit poeziile lui Carlos, de maturitatea autorului (deși avea doar 19 ani când le-a scris) în a aborda teme existențialiste. La această vârstă, ochii lumii sunt deschiși, dar puțini dintre tineri au și ochii minții deschiși. Reflectarea asupra a ceea ce se observă este un caz rar, iar Carlos este dovada unui copil matur, care își devansează vârsta, poate maturizat de dificultățile vieții sale. A observa și apoi a reflecta asupra realității observate este un mod de a trăi și de a retrăi viața, adică de a trăi de două ori: în realitate și în imaginar, în vis, și Carlos știe atât de bine să exprime ceea ce vede în jurul său: mediul natural, parcul, grădina, marea. Carlos ne invită să privim peisajele, dar ne încurajează și să visăm, să cuprindem o imagine-gând, precum:

„SE ÎNCHIRIAZĂ ACEASTĂ DIMINEAȚĂ” (New York)

„Peisajul a ieșit din vocea ta / și norii au adormit pe degetele tale / Panglici de bucurie atârnau de ochii tăi / dimineața / hainele tale luminau frunzele copacilor” (Câmp).

Eterna temă a iubirii este omniprezentă în poemele scrise de Carlos. Este o dragoste tandră, prima iubire, care strălucește în poemele de o delicatețe perfectă.

 „Am 19 ani / și o femeie asemănătoare unui cântec” (Biografie).

„Lasă-mă să-ți sărut vocea / vocea ta / CARE CÂNTĂ ÎN TOATE RAMURILE DIMINEȚII” (Poem). „Pentru a semăna un sărut / sub palmierul înalt al unei fraze de-a ta / frumoasă / GRĂDIOARĂ A SĂRUTULUI MEU” (Cadou).

Și iubirea mamei: „Un cer moare în brațele tale și altul se naște în duioșia ta” (Mamă).

Tema timpului, timpul cu trei dimensiuni pentru tineri nu există. Există doar astăzi, prezentul, dar pentru Carlos, care gândește ca un înțelept care a trecut prin viață, timpul este o FIINȚĂ care provoacă stări de spirit:

„ să fii de LEMN / și să simți în negru / LOVITURILE DE TOPOR ALE TIMPULUI” (Camera oglinzilor). „ESTE INTERZIS SĂ FII TRIST” (Mare). Astăzi este interzis să fii trist, dar fiecare moment este… azi!

La vârsta marilor întrebări, acest tânăr a mers dincolo de ceea ce observa și visa. Avea sentimente, dar și presentimente. A avut chiar și o premoniție. Și-a prevăzut viața deja trăită: „NIMENI NU POATE AVEA PESTE 30 DE ANI” (New York).

11. R.D.B. În acest moment, am putea aborda relația culturală dintre România și Peru. Ce impact are poezia peruană în România? Ce inițiative recente au fost întreprinse pentru a consolida legăturile culturale dintre cele două țări? Pe lângă traducerea lui Oquendo, ce alți poeți peruani sunt cunoscuți în România și ce publicații există despre ei? În ce spații este diseminată poezia și literatura peruană în general? Ce instituții joacă un rol cheie în promovarea acestor evenimente bilaterale?

C.B. Relațiile culturale dintre România și Peru se derulează la trei nivele: instituțional (Ministerul Culturii, Ministerul Afacrilor Externe, Ambasada Republicii Peru în Românîa), un nivel intermediar (ONG-uri, școli) și la nivel individual, prin proiecte inițaiate de profesori, în special, care sunt interesați de promovarea valorilor culturale ale altor țări și dezvoltarea dialogului intercultural. Aș exemplifica aici o inițiativă la Timișoara, unde într-un proiect VIA RUMANIA se organizează anual un concurs de traduceri de poezie din limba spaniolă și care atrage numeroși tineri și nu numai. Este o formă de intercunoaștere care se dezvoltă național cu inițiativă locală.

Doamna profesor doctor în filologie, de la Onești, Gabriela Gîrmacea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care a moderat lansarea cărții 5 metri de poeme, a tradus din Cezar Vallejo „Paco Yunque”, o carte de povestire pentru copii, pe care a lansat-o în 2018 tot la Librăria „Mihai Eminescu” din București. Mă includ aici și pe mine cu volumul ”Transatlántica. Antología de poesía iberoamericana del siglo XXI / Transatlantica. Antologie de poezie ibero-americană a secolului XXI”,  Ediție bilingvă spaniolă-română (Editorial KULT, 2022). În această antologie apar doi poeți peruani: Alfredo Pérez Alencart, profesor universitar la Universitatea din Salamanca (Spania) și Oscar Limache, directorul Centrului Cultural Novus Orbis din Lima, Peru, cu care anul acesta vom demara un proiect de traduceri de poeți peruani în limba română și de poeți români în limba spaniolă, finalitatea fiind o nouă antologie de poezie româno-peruană. O alta a mai apărut acum câțiva ani și s-a lansat la Institutul Cervantes din București.

Am menționat aici proiectele în care am fost implicată. Sunt convinsă că sunt mult mai multe în cadrul mai larg, al relațiilor culturale cu America Latina. Există în București chiar un centru cultural (ONG) CASA AMERICII LATINE.  

12. R.D.B. În cele din urmă, acum că ați tradus cei 5 metri din Poemele lui Oquendo, ce intenționați să faceți cu această carte? Este deja la vânzare? În ce librărie sau magazin virtual pot cumpăra un exemplar din străinătate? Aveți vreun eveniment planificat pentru diseminare?

C.B. Evenimentul de lansare a cărții 5 metri de poeme a avut loc  chiar de Ziua Mondială a Poeziei, 21 martie 2025, la Librăria „Mihai Eminescu” din București, eveniment organizat de Editura Kult, Ambasada Republicii Peru la București și gazda noastră, Librăria ”Mihai Eminescu”. La eveniment au participat și elevi de la Școala gimnazială „Federico Garcia Lorca” din București și de la Liceul bilingv „Miguel de Cervantes” din București, școli în care se învață intensiv spaniola. Copiii au recitat și citit poezii din Carlos Oquendo de Amat, au fost vizionate și cele două video-uri trimise de Alfredo Pérez Alencart și Oscar Limache care ne-au vobit despre poet și unica lui carte 5 metri de poeme. Din partea Ambasadei Republicii Peru a participat domnul Juan Hector Diaz Ligarda care ne-a adresat câteva cuvinte despre importanța Zilei Mondiale a Poeziei, despre Carlos Oquendo de Amat și cartea sa.

Intenția noastră este de a continua promovarea acestui deosebit poet în rândul elevilor și deja avem stabilite în acest an mai multe întâlniri cu elevii din școlile în care se învață spaniola. Despre evenimentul lansării avem deja apariții în reviste electronice (Clepsydra: https://revistaclepsydra.ro/carmen-bulzan-ziua-internationala-a-poeziei-la-libraria-eminescu-din-bucuresti/) și urmează și în reviste ale Uniunii Scriitorilor din România, în acest an, marcat de împlinirea primului centenar de la scrierea poemelor de către Carlos Oquendo de Amat.

Pentru doritorii interesați, cartea se află în vânzare la Librăria „Mihai Eminescu” din București.

13. Există ceva ce ați mai dori să adăugați la acest interviu pe care ni l-ați acordat? Aveți cuvântul…

Da, aș mai adăuga ceva, pentru că astăzi este 31 martie, ziua de naștere a genialului poet român Nichita Stănescu (1933-1983). Spunea poetul: „Cea mai mare fericire este să simți că cineva te iubește, nu să știi, ci să simți”. Și nădejdea mea este că de acolo, din stele, Carlos Oquendo de Amat simte că cineva aici, în România, îl iubește de l-a tradus, l-a oferit iubitorilor de poezie, îl omagiază acum la centenarul scrierii poemelor sale.

31 martie 2025,

București, România

*Interviul a apărut în limba spaniolă și poate fi citit:

https://www.5metrosdepoemas.com/obra/81-traducciones/968-carmen-bulzan-traduce-a-oquendo-los-5-metros-de-poemas-de-oquendo-ahora-se-miden-en-rumano

Carmen Bulzan traduce a Oquendo. Los 5 Metros de Poemas de Oquendo ahora se miden en rumano / Carmen Bulzan îl traduce pe Oquendo. Cei 5  Metri de Poeme ale lui Oquendo se măsoară acum în română.

Poeme de Carlos Oquendo de Amat

traduse în română de Carmen Bulzan

COMPANERA

Tus dedos sí que sabían peinarse como nadie lo hizo

mejor que los peluqueros expertos de los transatlánticos

ah y tus sonrisas maravillosas sombrillas para el calor

tú que llevas prendido un cine en la mejilla

junto a ti mi deseo es un niño de leche

cuando tú me decías

la vida es derecha como un papel de cartas

y yo regaba la rosa de tu cabellera sobre tus hombros

por eso y por la magnolia de tu canto

que pena

la lluvia cae desigual como tu nombre

PARTENERĂ

Degetele tale chiar știau să pieptene ca nimeni altcineva

mai bine decât frizerii experți de pe navele transatlantice

ah și zâmbetele tale minunate umbrele de soare pentru căldură

tu care ai o peliculă pe obraz

lângă tine dorința mea este un copil de lapte

când îmi spuneai

viața este dreaptă ca o hârtie de scrisori

și eu udam roza părului tău pe umeri

pentru asta și pentru magnolia cântecului tău

ce păcat

ploaia cade inegal ca numele tău

CUARTO DE LOS ESPEJOS

En esta media noche

con rejas de aire

se agitan las manos                                       

¿Dónde estará la puerta? ¿Dónde estará la puerta?

y siempre nos damos de bruces con los espejos de la vida

con los espejos de la muerte

ETERNA Juventud Vejez ETERNA

Ser siempre el mismo espejo que le damos la vuelta

se agitan las manos amarillas

y se pierden las otras manos

y en este todo-nada de espejos

ser de MADERA

y sentir en lo negro

HACHAZOS DE TIEMPO

CAMERA OGLINZILOR

În acest miez de noapte

cu grile de aer

mâinile se agită        

Unde va fi ușa? Unde va fi ușa?

și ne întâlnim mereu față în față  cu oglinzile vieții

cu oglinzile morții

VEȘNICĂ Tinerețe Bătrânețe VEȘNICĂ

Să fii mereu aceeași oglindă la care ne întoarcem

se agită mâinile galbene

și se pierd celelalte mâini

și în acest  tot-nimic de oglinzi

să fii de LEMN

și să simți în negru

LOVITURILE DE TOPOR ALE TIMPULUI  

POEMA DEL MAR Y DE ELLA

Tu bondad pintó el canto de los pájaros

y el mar venia lleno en tus palabras

de puro blanca se abrirá aquella estrella

y ya no volarán nunca las dos golondrinas de tus cejas

el viento mueve las velas como flores

yo sé que tú estás esperándome detrás de la lluvia

y eres más que tu delantal y tu libro de letras

eres una sorpresa perenne

DENTRO DE LA ROSA DEL DIA

POEMUL MĂRII ȘI AL EI

Bunătatea ta a pictat cântul păsărilor

și marea venea plină de cuvintele tale

din alb pur se va deschide acea stea

și nu vor mai zbura niciodată cele două rândunele ale sprâncenelor tale

vântul mișcă pânzele ca pe flori

eu știu că tu mă aștepți în spatele ploii

și ești mai mult decât șorțul tău și cartea ta de versuri

ești o surpriză perenă

ÎNLĂUNTRUL ROZEI ZILEI

P O E M A

Para ti

tengo impresa una sonrisa en papcl jap6n

Mirame

que haces crecer la hierba de los prados

Mujer

mapa de musica claro de rio fiesta de frutas

En tu ventana

cuelgan enredaderas de los volantes de los autom6viles

y los expendedores disminuyen el precio de sus mercancias

d ej a m e    q u e    b e s e   t u v o z

Tu voz

QUE  CANTA  EN   TODAS  LAS   RAMAS  DE  LA  MANANA

P   O   E   M

Pentru tine

am imprimat un surâs pe hârtie japoneză

Privește-mă

că faci să crească iarba din pajiști

Femeie

hartă muzicală        poiana râului       petrecere cu fructe

În fereastra ta

vița de vie atârnă de volanele mașinilor

și vânzătorii reduc prețul mărfurilor lor

l a s ă-m ă   s ă-ț i   s ă r u t   v o c e a

Vocea ta

CARE CÂNTĂ ÎN TOATE RAMURILE DIMINEȚII

Carmen Bulzan (la traductora) en la apertura del lanzamiento del libro 5 metri de poeme de Carlos Oquendo de Amat. / Carmen Bulzan în deschiderea lansării cărții 5 metri de poeme de Carlos Oquendo de Amat

Oscar Limache, el poeta peruano, hablando del libro 5 metros de poemas de Carlos Oquendo de Amat./ Oscar Limache, poetul peruan, vorbind despre cartea 5 metros de poemas de Carlos Oquendo de Amat

Carmen Bulzan y el libro al rumano. / Carmen Bulzan și cartea în română

El publico en la Librería Mihai Eminescu de Bucarest, 21 de marzo de 2025. / Publicul din Librăria „Mihai Eminescu” din București, 21 martie 2025.

Dr. Gabriela Gîrmacea (moderadora), Juan Héctor Diaz Ligarda (Embajada de la Republica Perú) y dr. Carmen Bulzan / dr. Gabriela Gîrmacea (moderatoarea), Juan Héctor Diaz Ligarda (Ambasada Republicii Peru) și dr. Carmen Bulzan

Alumnos de la Escuela ”Federico García Lorca” de Bucarest, recitando/leyendo poemas, en español, de Carlos Oquendo de Amat./ Elevi de laȘcoala „Federico Garcia Lorca din București, recitând/citind poeme în spaniolă din Carlos Oquendo de Amat

Alumnos de la Escuela ”Federico García Lorca” de Bucarest, recitando/leyendo poemas, en español, de Carlos Oquendo de Amat./ Elevi de laȘcoala „Federico Garcia Lorca din București, recitând/citind poeme în spaniolă din Carlos Oquendo de Amat

Carmen Bulzan leyendo poemas (al rumano) del libro de Oquendo 5 metri de poeme. / Carmen Bulzan citind poeme (în română) din cartea lui Carlos Oquendo de Amat.

Daniela Hîrșovescu (ex- alumna de la profesora Carmen Bulzan) leyendo al español un poema de Oquendo / Daniela Hîrșovescu (fosta elevă a profesoarei Carmen Bulzan) citind în spaniolă un poem din Carlos Oquendo de Amat.

Las flores del reconocimiento para la traductora, ofrecidas por Florina Popa y Laurențiu Matache. / Florile recunoștinței pentru traducătoare, oferite de Florina Popa și Laurențiu Matache.

Carmen Bulzan, Juan Héctor Diaz Ligarda, Camelia Rădulescu (directora del Liceo bilingüe ”Miguel de Cervantes” de Bucarest.) / Carmen Bulzan, Juan Héctor Diaz Ligarda, Camelia Rădulescu (directoarea Liceului bilingv „Miguel de Cervantes” din Bucarest.)

El público en la Libreria ”Mihai Eminescu”, 21 de marzo de 2025. / Publicul din Librăria „Mihai Eminescu”, 21 martie 2025.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *