Carmen BULZAN, Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova, Ediția a XIII-a

Ca participantă la mai multe ediții, pot da mărturie de câtă muncă necesită pregătirea unei manifestări internaționale care adună poeți din toate colțurile lumii. E nevoie de o echipă, dar mai ales de un dirijor care să coordoneze totul, să lege evenimentele în succesiunea lor. Dar e nevoie și de deschidere spre dialog, de inimă bucuroasă de oaspeți, iubitoare de oameni și de poezie și câte altele. Toate acestea le redescopăr de fiecare dată în persoana amfitrionului, domnul profesor Ion Deaconescu, președintele Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”, o persnalitate cunoscută și recunoscută internațional, un om de aleasă omenie.

Ce poți să spui/scrii despre participanți? Poeți, pentru mine unii cunoscuți din alte festivaluri, mari poeți, oameni curajoși care au venit din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii: Chile, Mexic, Guatemala, Republica Dominicana, New York, Canada, dar și de mai aproape: Italia, Serbia, Macedonia, Albania, Kosovo, Danemarca ș.a. trecând prin furtuni, cu întârzieri de zboruri și pierderi de conexiuni, cu opriri nedorite în așteptarea altor zboruri, și câte și mai câte întâmplări, dar care și ele au devenit deja amintiri dragi. Ca niște îngeri, cum spune poetul, au ocrotit și au fost ocrotiți de Poetul poețilorca să ajungă cu bine în Orașul poeziei, Craiova. „Cu cerul care le zâmbește / Sunt curcubeul ce unește / Sărmana noastră lume // Poeți, în Valea cea de Plângeri, / Lor li se spune însă îngeri./ În ceruri e-al lor nume”. (Poeții, Alexandru Macedonski).

Toate dificultățile prin care au trecut poeții participanți la festival te fac să  exclami: ce lung e drumul Poeziei!, dar să și constați că într-adevăr Iubirea n-are frontiere. Doar călătoriile au granițe care au fost trecute fără teama de necunoscut, fără frica de un război la graniță….

Dorința de a cunoaște noi oameni și locuri, de a respira poezie împreună în țara lui Eminescu, de a asculta poeziile sale recitate sau cântate, de a admira cele trei opere ale lui Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu va fi fost răsplătită în programul bine închegat, variat și aducător de bucurii. Prezența noastră lângă Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa tăcerii, depunerea unei flori, în semn de omagiu, la bustul lui Eminescu din Parcul Romanescu din Craiova, vizitarea Muzeului exilului, recitalurile de poezie în locuri emblematice: Seminarul Teologic Ortodox din Craiova, Liceul „Voltaire”, Școala gimnazială „Mihai Eminescu”, cu ocazia lansărilor de carte de la Muzeul exilului ș.a. au marcat momente de neuitat prinse în fotografiile făcute, singurele care vor da mărturie că nu a fost un vis…

Mulțumirile adresate organizatorilor, domnului profesor Ion Deaconescu, au venit repede, odată cu sosirea poeților acasă, în țara lor. Cuvintele de mulțumire sunt firești, de așteptat, dar cele care vorbesc despre o întoarcere acasă pe un alt drum, adică schimbați, cum numai în pelerinaje se întâmplă, sugerează întoarcerea dintr-un spațiu și un timp al poeziei, adică dintr-un loc sacru. Prezența împreună cu noi a Înaltpreasfințitului Irineu, Mitropolitul Olteniei, a Înaltpreasfințitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Președintele Academiei Tomitane, a Monseniorului Fabrizzio, de la cea mai veche mănăstire din Italia, au sporit sacralitatea momentelor de lumină în care am simțit cum coboară harul peste poeți, binecuvântând creația lor literară. 

Că am contribuit și eu la înțelegerea mesajului din poezia poeților de limbă spaniolă, prin traducerile realizate și cărțile publicate în Editura Kult, este o realitate cu care poeții s-au obișnuit deja de când particip la acest festival (cinci ediții). Recunoștința fiecăruia, printr-un zâmbet, gest, strângere de mână, îmbrățișare, cuvinte spuse și scrise, a sporit bucuria mea de a fi făcut un bine. Iată ce au scris, printre altele, în scrisoarea lor Gustavo și Priscilla Gac-Artigas din Chile, rezidenți la New York:

„Tú, querida Carmen, eres más que buenas intenciones, eres pilar, pilar en ambas partes del río de la poesía, sólida base de un puente multicolor construido verso a verso que nos permitió cruzar las fronteras sin miedo de cruzar las fronteras.

Y si algún día las bombas quieren amenazar nuestra nueva patria, la Rumania de poetas, nuestros versos se erigirán para, como dice una canción chilena, cerrar la muralla al odio, la violencia y la muerte, para defender la tierra sagrada de poetas, defender la paz, elverso y el lector”.

„Tu, dragă Carmen, ești mai mult decât intenții bune, ești un stâlp, un stâlp de o parte și de alta a râului poeziei, baza solidă a unui pod multicolor construit vers cu vers care ne-a permis să depășim frontierele fără teama de a trece granițele.

Și dacă într-o zi bombele vor dori să amenințe noua noastră patrie, România poeților, versurile noastre se vor înălța pentru a închide, așa cum spune un cântec chilian, zidul urii, violenței și morții, pentru a apăra pământul sacru al poeților, a apăra pacea, versul și cititorul”.

În fiecare an se adaugă noi cunoștințe în cartea vieții fiecăruia, se întăresc convingeri, se spulberă prejudecăți, se animă prezentul cu proiecte de colaborări, se creează prietenii pentru o viață.

Pentru toate acestea, mulțumim lui Dumnezeu că ne-a adus împreună într-o mirablă Întâlnire, mulțumim organizatorilor, în special domnului profesor Ion Deaconescu, mulțumim poeților participanți care într-o voce au strigat:

Vivat Poezia!

Iunie 2024

După Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Emienscu” de la Craiova.